Radioreceptor reflex

Utilizînd un tranzistor de tip pnp : BC 107, BC 106, BC 109, BC 171 etc., radioreceptorul din fig. 32, pe lîngă faptul că este foarte simplu, are o bună selectivitate şi o mare sensibilitate.

Acest mic aparat cu un tranzistor este de tip reflex, adică singurul său etaj este mai întîi amplificator în radiofrecvenţă, apoi, după ce semnalul a fost detectat de dioda D, componenta de audiofrecvenţă este iarăşi trecută prin acelaşi etaj şi amplificată. Audiţia semnalului se face într-o pereche de căşti cu impedanţa de 200÷2 000 Ω.

Circuitul de intrare, format din bobina L₁ şi bobina de acord L₂, este construit pe o bară de ferită de secţiune circulară cu diametrul de 10 mm şi cu lungimea de 100÷120 mm.

Pe această bară se fac două manşoane de hîrtie sau carton subţire, care se pot deplasa cu usurinţă de-a lungul barei şi pe care se înfăşoară sîrma celor două bobine, L₁ şi L₂.

Pe un manşon lung de 1 cm se vor bobina 10 spire pentru L₁ iar pe celălalt manşon, lung de 3 cm, se vor bobina 63 de spire pentru L₂ şi se va scoate o priză la spira 5, de la punctul în care este conectată dioda. La această priză se cuplează baza tranzistorului. Ambele bobine se realizează cu sîrmă liţată sau cu sîrmă emailată, cu diametrul de 0,15 mm. Bobina L₂ are 300 de spire din sîrmă emailată cu diametrul de 0,15 mm,  înfăşurate pe un suport de material plastic cu diametrul de 6 mm. Lungimea bobinajului va fi de 2 cm. Aceste date de bobine sînt pentru recepţionarea gamei de unde medii.

Ca antenă se va folosi un fir lung de cel puţin 5 m. Condensatorul variabil are capacîtatea maximă de 270 pF, dar poate fi montat şi unul obişnuit avînd capacîtatea de 500 pF.