Radioreceptor cu simplă detecţie

Un receptor de mare simplitate, recomandat în special tinerilor mai puţin experimentaţi, este prezentat în fig. 25. Receptorul funcţionează astfel: bobina L şi condensatorul variabil C_v formează circuitul oscilant cu ajutorul căruia se selectează posturile de radiodifuziune. Semnalul de radiofrecvenţă este apoi detectat de dioda EFD 108 si, prin condensatorul cu valoarea de 10 µF, componenta de audiofrecvenţă este aplicată pe baza tranzistorului T₁. Acest tranzistor amplifică semnalul şi prin cuplajul direct între colectorul tranzistorului T₁ şi baza tranzistorului T₂ semnalul ajunge să fie iarăşi amplificat.

Întrucît în colectorul tranzistorului T₂ sînt montate o pereche de căşti, în ele se poate asculta programul postului de radio recepţionat.

Tranzistoarele T₁ şi T₂ pot fi de orice tip, de exemplu EFT 319, EFT 323, EFT 353, OC 72, MP 40 etc.

Constructorul va trebui să confecţioneze bobina L. Aceasta se realizează astfel: pe un baston de ferită, baston ce se utilizează la antenele aparatelor de radio portabile, lung de 10÷12 cm şi cu diametrul de 8÷10 mm. Aproape de unul din capete se vor bobina 70 de spire din sîrmă CuEm Ø 0,1 — 0,25 mm.

Condensatorul variabil C_v, cu ajutorul căruia se selectează posturile, trebuie să aibă capacîtatea maximă de 500 pF. Acest radioreceptor necesită o baterie de 9 V pentru alimentare, dar el poate funcţiona şi cu 3 V.