Configuraţia cablajului imprimat de realizat este transpusă pe folia din cupru a semifabricatului — printr-una din metodele mai sus indicate — plecînd de la un fotoşablon („film fotografic” sau „mască”) ce se obţine, la rîndul lui, prin fotografierea configuraţiei originale a cablajului imprimat.
Prin fotooriginal se înţelege acest suport informaţional al configuraţiei cablajului imprimat de realizat. Modalităţile actuale de realizare a unui fotoori-ginal pentru cablaje imprimate sînt prezentate în fig. 4.11.
De regulă, fotooriginalul este un desen la scară mă-rită (2:1… 4:1) al cablajului şi realizat pe o hîrtie specială care asigură atît stabilitatea dimensională cît şi con-trastul necesar fotografierii. Executarea desenului implică de fapt proiectarea cablajului imprimat — proces relativ complex, ce se realizează fie manual, fie automatizat („proiectare asistată de calculator”), respectînd anumite reguli.
Plecînd de la schema de principiu şi parametrii electrici ai blocului funcţional pentru care trebuie proiectat cablajul imprimat, se realizează:
— poziţionarea componentelor — în funcţie de tipul, rolul, caracteristicile şi dimensiunile lor — determinîndu-se locul punctelor de implantare a terminalelor acestora (ce corespund viitoarelor găuri ale cablajului):
— determinarea traseelor conductoare de interconectare a componentelor — stabilind poziţia, lăţimea, lungimea şi distanţele relative ale acestora (fără ca traseele să se intersecteze în acelaşi plan);
— amplasarea găurilor de fixare mecanică (a unor componente pe placă şi a plăcii în aparat).
Regulile şi recomandările de proiectare a cablajelor imprimate sînt prezentate detaliat în lucrările [2] şi [28]. Principalele aspecte ce trebuie avute în vedere sînt următoarele:
— găurile pentru terminalele componentelor se plasează în nodurile unei reţele (imaginare) avînd pasul de 2,5 mm;
— diametrele acestor găuri au valori normalizate: 0,8 mm; 1,3 mm şi 2 mm;
— lăţimea traseelor conductoare depinde de intensitatea curentului prin ele, de temperatura mediului ambiant şi de grosimea foliei de cupru (0,35 μm sau 0,70 μm, standardizat);
— distanţa minimă intre 2 trasee conductoare învecinate este determinată de diferenţa de potenţial dintre acestea;
— pentru reducerea la minimum a posibilelor influente reciproce, se amplasează cît mai distanţat — grupate separat — traseele de semnal mic şi cele de semnal mare, căile de joasă frecventă şi cele de înaltă frecventă etc.;
— conductorul de masă se realizează distinct de celelalte conductoare imprimate, avînd, de preferinţă, o lăţime cît mai mare.
În cazul unor subansamble electronice echipate cu circuite integrate digitale, în proiectarea cablajelor imprimate aferente se va ţine cont şi de regulile specifice prezentate în [28].
Avînd în vedere toate aceste considerente, se realizează mai întîi o schiţă preliminară de montaj pe baza căreia — după optimizarea şi definitivarea tuturor poziţiilor şi dimensiunilor — se execută fotooriginalul.
Pe desenul fotqoriginalului se reprezintă traseele conductoare şi toate găurile (pentru componente şi fixare) —fie prin trasare cu tuş negru, fie prin lipirea unor elemente adezive, special concepute (ca de ex.: segmente de traseu de diferite lăţimi şi lungimi, drepte sau curbe, „pastile de lipire” — pentru diferite tipuri de componente etc.).
Utilizarea elementelor adezive este foarte eficientă întrucît permite realizarea rapidă şi estetică a fotooriginalului. în cazul unicatelor (inclusiv al cablajelor experimentale), unele tipuri de elemente adezive pot fi fixate direct pe folia de cupru — înainte de corodare — preluînd rolul protector al fotorezistului (de la metoda fotografică) sau al cernelii serigrafice (de la metoda serigrafică).
În absenţa unor astfel de elemente adezive şi numai în cazul unicatelor, desenul cablajului imprimat poate fi realizat şi direct pe folia de cupru (fără fotooriginal şi fotoşablon), utilizînd lichide speciale (ca de ex.: tuşul carmin, lacul diluat cu tiner, tinctura de cositorit) rezistente la acţiunea clorurii ferice din baia de corodare.
Aceasta este „metoda manuală” de realizare a desenului cablajului imprimat pe folia de cupru. O variantă a sa, permiţînd producţia economică şi în serie mică a cablajelor imprimate fără fotografiere/serigrafiere, constă în utilizarea unui şablon (din hîrtie, preşpan sau foiţă metalică) şi vopsirea foliei de cupru prin acesta — cu ajutorul unei pensule sau al unui pulverizator.
În afară de fotooriginal („desen de cablaj”) documentaţia tehnică necesară producţiei în serie a unei plăci de cablaj imprimat include [28]: desenul de bază, desenul de poziţionare a găurilor, desenul de acoperire selectivă, desenul de poziţionare (sau de inscripţionare), desenul de echipare.
Articole din aceasi publicatie
