Fiabilitatea unui produs reprezintă, din punct de vedere calitativ, proprietatea acestuia de a-şi conserva performantele în limite stabilite, într-un anumit interval de timp şi în condiţii determinate, [3]. Din punct de vedere cantitativ, fiabilitatea este descrisă de un ansamblu de indicatori, cu ajutorul cărora se poate prevedea comportarea produsului în condiţii specificate şi se poate anticipa momentul defectării sale. Aceşti indicatori sînt:
— funcţia de fiabilitate R(t): reprezintă probabilitatea ca un produs să funcţioneze fără defectare în intervalul (0, t), în condiţii determinate:
R(t) = P(T>t)
unde T reprezintă durata de funcţionare pînă la defectare;
— funcţia de repartiţie a duratei de funcţionare pînă la defectare F(t): reprezintă probabilitatea ca produsul să se defecteze înainte de momentul t:
F(t)=P(T≤t)
Cele două funcţii sînt complementare:
R(t)+F(t) = l
— densitatea de probabilitate f(t) a duratei de funcţionare pînă la defectare se defineşte astfel:
f(t) = dF(t)/dt = – dR(t)/dt
— intensitatea (rata) defectărilor λ(t) este un parametru de fiabilitate foarte important care caracterizează componentele electronice, şi care se poate defini în funcţie de parametrii anteriori prin relaţiile:
λ(t) = f(t)/R(t) = (- dR(t)/dt)/R(t)
Relaţia dintre λ(t) şi R(t) se poate pune şi sub forma:
R(t) = e-0∫t λ(t)dt
Pentru cazul particular λ(t) — constant, relaţia de mai sus devine:
R(t)=e- λf .
Pentru un circuit electronic, rata de defectare totală este dată de suma ponderată a ratelor de defectare ale tuturor componentelor conţinute in circuitul considerat:
λtot=i=1∑kniλi
unde:
k= numărul de tipuri de componente conţinut în circuit;
ni=numărul de componente de acelaşi tip i din circuit.
În acelaşi mod, adunînd ratele de defectare ale fiecărui circuit, se află rata de defectare pentru un aparat electronic sau pentru o instalaţie complexă.
Realizarea de componente fiabile implică o analiză completă a compor tării acestora în exploatare şi în cadrul încercărilor de fiabilitate; este neacesar să se cunoască principalele moduri şi mecanisme de defectare a componentelor utilizate în sistemele electronice.
Prin mod de defectare al unei componente se înţelege condiţia sau parametrul de stare observabil sau măsurabil al acesteia, care explică nefunctionarea componentei în sistem; prin mecanism de defectare se înţelege modificarea chimică, fizică şi mecanică sau condiţia care produce modul de defectare observat, [4].
Articole din aceasi publicatie
