Fiabilitatea rezistoarelor

Rezistoarele sînt componentele frecvent utilizate (numărul lor reprezintă 30÷40% din numărul total al componentelor unui aparat), a căror fiabilitate determină în mod esenţial fiabilitatea circuitului (ansamblului) din care fac parte; pe baza datelor statistice experimentale s-a observat că defecţiunile datorate rezistoarelor reprezintă în medie aproximativ 15% din numărul total al defecţiunilor unui echipament electronic.

Fiabilitatea diferă pentru diferite categorii de rezistoare: utilizînd ca indicator calitativ de fiabilitate valoarea medie a ratei defectărilor, λ, se poate alcătui tabelul 5.1.

Pe baza acestor date se observă că cele mai fiabile sînt rezistoarele cu peliculă metalică sau oxizi metalici, utilizarea lor în aparatura electronică profesională fiind astfel perfect justificată. Rezistoarele variabile — datorită existentei contactului mobil şi a unor piese mecanice în mişcare — sînt mai puţin fiabile.

În calculele de fiabilitate, valorile ratelor de defectare ale componentelor se multiplică cu coeficienţi de corecţie Kct care tin cont de solicitările electrice şi termice, şi cu coeficienţi Km, care ţin cont de solicitările mecanice ale componentelor.

Defecţiunile rezistoarelor fixe, determinate de solicitări electrice ca şi de factori de mediu, depind de tipul rezistorului. În tabelul 5.2 sînt evidenţiate mecanismele şi modurile de defectare ale principalelor tipuri de rezistoare fixe, [4].