Clasificarea rezistoarelor

Rezistoarele sînt componente pasive de bază în aparatura electronică, reprezentînd aproximativ 30—40% din numărul pieselor unui aparat electronic.

Aşa cum se vede în fig. 1.1, ele sînt de dimensiuni şi forme variate, fiind de tipuri diferite: rezistoare, potenţiometre, termistoare, varistoare.

Rezistoarele se pot clasifica după mai multe criterii (fig. 1.2).

Astfel în funcţie de intensitatea curenţilor care le străbat, pot fi:
— rezistoare pentru curenti tari şi
— rezistoare pentru curenţi slabi.

Tipul constructiv al rezistoarelor este un alt criteriu de clasificare conform căruia există:
— rezistoare fixe, a căror rezistenţă stabilită în procesul de fabricaţie rămîne constantă pe întreaga perioadă de funcţionare a rezistorului;
— rezistoare variabile a căror rezistenţă poate fi modificată în anumite limite, în timpul funcţionării, în vederea efectuării unor operaţii de reglaj.

Elementul conductor care realizează funcţia de rezistor propriuzis oferă încă un criteriu de clasificare în functic de domeniul de curent pentru care este construit rezistorul.

Astfel, pentru curenţi slabi (folosiţi în electronica industrială şi de uz general) rezistoarele pot fi de volum, peliculare şi bobinate. O categorie aparte o constituie rezistoarele neliniare care folosesc proprietăţile semiconductoare în realizarea unor anumite caracteristici tehnice.

Rezistoarele destinate regimului de curenţi tari sînt rezistoare folosite în industria energetică şi electrotehnică, de valori mici şi cu elementul rezistiv obţinut prin:
— turnare din fontă (grile din fontă)
— ştanţare din tablă (tablă silicioasă)
— spiralizate (cu număr variabil de spire — după necesităţi —. din conductor metalic, din aliaj special, benzi metalice etc.).

După destinaţie, rezistoarele pot fi:
— profesionale
— de uz general.