Difuzorul este un transductor electroacustic care transformă energia electrică de audiofrecvenţă în energie acustică, pe care o radiază în spaţiu. Randamentul transformării este foarte scăzut. Dintre toate transductoarele, el pune problemele cele mai dificile, atît din punctul de vedere al fidelităţii de transmisie, cît şi din punctul de vedere al gabaritului şi al preţului de cost. Astfel, microfoanele se pot realiza cu diametrul de 10—20 mm cu o fidelitate foarte bună, pe cînd difuzoarele chiar cu un diametru de 40—50 mm au un randament şi o fidelitate foarte slabe. De asemenea, microfoanele nu sînt necesare decît într-un număr relativ mic de exemplare, ceea ce face ca preţul lor de cost să nu aibă o importanţă esenţială. In schimb, fiecare echipament de reproducere a sunetului necesită cel puţin un difuzor, şi consideraţiile economice devin foarte importante.
Difuzoarele se folosesc ca elemente finale în sistemele de redare a sunetului, începînd de la cele mai simple (magnetofoanele, electrofoanele, radioreceptoarele) şi pînă la instalaţiile complexe de sonorizare a marilor săli.
Cu toate progresele făcute în tehnică, în general, principiile esenţiale ale difuzoarelor nu s-au modificat. Pentru fiecare element component există o multitudine de soluţii, peea ce arată lipsa unei soluţii ideale şi necesitatea alegerii unei soluţii de compromis, adaptabilă cel mai bine la mijloacele şi procedeele tehnologice de care se dispune la momentul respectiv într-o anumită uzină.
Construcţia unui difuzor necesită numeroase cunoştinţe tehnice şi, deoarece nu toate elementele lui pot fi calculate, de multe ori este necesară o îndelungată experienţă pentru a se obţine elemente optime.
Articole din aceasi publicatie
