Un impedantmetru de antena

Adaugind citeva piese instrumentului descris mai inainte vom obtine un impendatmetru de antena, a carui schema este prezentata in fig. 294. Condensatoarele C au o valoare in jurul a 4 000 pF, iar instrumentul de masurat 100 sau 50 microamperi.

Potentiometrul P, de 1 kΩ, cu carbune, trebuie sa se gaseasca departat de cutia metalica, fiind montat pe o placheta de plexiglas si comandat printr-un prelungitor izolat. Pentru a reduce si mai mult pierderile de radiofrecventa, in special la frecvente ridicate, este bine sa folosim un potentiometru la care suportul pistei rezistive sa fie format dintr-o piesa izolata turnata, subtire, si nu ca la potentiometrele obisnuite, dintr-o bucata de carton bachelizat prinsa de o placa metalica. O bobina de citeva spire, conectata la bornele de intare ale im- pedantm.etrului si cuplata cu un generator de radiofrecventa, ne permite etalonarea cadranului la potentiometru. Conectind in Zx rezistente din carbune neinductive de valori cunoscute si determinind de fiecare data echilibrul puntii, indicat prin coborirea la zero a acului instrumentului, etalonam cu usurinta cadranul de la 5 la 1 000 Ω.

Cind cursorul se gaseste aproape de zero, comportarea este asemanatoare cu a indicatorului de noduri de tensiune din fig. 293.

Pe de alta parte, conectind bornele Zx la centrul unei antene dipol, putem determina frecventa de rezonanta in λ/2 a acesteia, schimbind frecventa generatorului de radiofrecventa pina obtinem minimum de deviatie la acul instrumentului. Putem avea chiar mai multe minime, ca urmare a rezonantei succesive a antenei pe mai multe frecvente, dar vom lua in considerare frecventa cea mai joasa la care obtinem un minim (fundamentala).

Dupa aceea vom gasi un alt minim, foarte aproape de zero, invirtind butonul potentiometru lui, pe cadranul caruia vom citi valoarea impedantei antenei.

In cazul cind este dificil sa ne cuplam la centrul antenei, vom face legatura intre aceasta si bornele Zx prin intermediul unei finii in semiunda, taiata pentru frecventa de lucru a antenei.

Impedantmetrul descris se comporta foarte bine pe unde decametrice si poate da indicatii bune si in undele metrice (sub 30 MHz), in cazul cind este realizat cu grija, asa cum s-a aratat mai inainte.

Pentru a masura impedanta caracteristica a unui cablu, conectam la bornele Zx o bucata din acesta, cu o lungime aleasa astfel incit sa lucram la o frecventa nu prea mare, de exemplu 1 m sau 1,5 m de cablu, care va corespunde, tinind seama de factorul de viteza, la o lungime de unda de 5 pina la 10 m. Schimbind apoi frecventa generatorului de radiofrecventa (cuplat la bobina conectata la intrarea impedantmetrului), cautam frecventa cea mai joasa pentru care acul instrumentului indica un minim.

Apoi conectam la capatul liber al liniei sau cablului o rezistenta din carbune, neinductiva, de o valoare aproximativ de doua ori mai mare decit impedanta presupusa a liniei.

Acul instrumentului urca din nou si il aducem iarasi la minim, invirtind potentiometruI P. Presupunind ca Ze reprezinta valoarea citita pe cadranul potentiometru Iui si Zr este valoarea rezistentei de carbune conectata la capatul liniei, impedanta caracteristica Zo este data de formula Z0 = Ze*Zr.