Adaptarea liniei de alimentare la iesirea radioemitatorului

Pentru transmiterea integrala a energiei de radiofrecventa de la iesirea radioemitatorului la antena trebuie realizate doua conditii, si anume:
— Sarcina la capatul liniei de alimentare trebuie sa prezinte pentru radioemitator (circuitul de iesire al acestuia) o rezistenta pur activa, fara componente capacitive sau inductive.
— Rezistenta totala a sarcinii trebuie sa fie cit mai bine adaptata la rezistenta totala de iesire a radioemitatorului.

Prima conditie se realizeaza cind frecventa de acord a antenei (sarcinii) este egala cu frecventa de rezonanta a circuitului de iesire al radioemitatorului. Cum in majoritatea cazurilor intre antena si radioemitator se intercaleaza linia de alimentare, aceasta nu trebuie sa impiedice adaptarea. Ca urmare, linia de alimentare trebuie sa fie acordata pe aceeasi frecventa, iar in cazul unei linii de alimentare neacordate, aceasta trebuie sa functioneze in regim de unde progresive.

Rezistenta totala a unui circuit obisnuit de iesire la radioemitator este in jurul a citeva sute de Ω, iar a unei linii de alimentare poate fi de valoare mare, in care caz alimentarea se face in tensiune, sau de valoare redusa, in care caz alimentarea se face in curent. In practica, impedanta caracteristica a liniilor de alimentare este cuprinsa intre 50 si 600 Ω.

Deoarece adaptarea liniei de alimentare la antena a fost prezentata, analiza pe care o facem in continuare se va referi numai la adaptarea liniei la iesirea radioemitatorului, respectiv considerind prima conditie indeplinita.
O metoda simpla de adaptare este cea prezentata in fig. 275.

Cu cit sintem mai aproape de punctul „cald” al circuitului acordat de iesire, notat cu A, rezistenta totala este mai mare, iar apropierea de punctul „rece”, notat cu B, face ca rezistenta totala sa fie mai mica, corespunzind cu valoarea zero in punctul B.

Adaptarea se realizeaza prin determinarea punctului de cuplaj pe bobina, in care rezistenta portiunii de circuit sa fie egala cu rezistenta sarcinii (a liniei de alimentare), corespunzind maximului de transfer al energiei de radiofrecventa.

Acest transfer maxim, ce corespunde adaptarii optime, se poate determina orientativ cu un dispozitiv de masurare conectat intre circuitul acordat de iesire si linia de alimentare (masurator de curent).

Cum insa indicatiile acestui dispozitiv sint direct dependente de modul de cuplaj (in tensiune sau in curent), ele sint numai orientative. Metoda de adaptare aratata, desi este simpla, are dezavantajul ca permite iradierea tuturor armonicilor parazitare ce produc perturbatii in benzile de radio si televiziune.

Deoarece insa in practica radioamatorilor masurile de eliminare a perturbatiilor radio si televiziune devin obligatorii, in continuare vom analiza scheme de adaptare care sa asigure o cit mai eficienta suprimare a radiatiilor parazitare.