Antena “ground plane” pusă la pămînt

La capătul inferior al unui radiant în sfert de lungime de undă avem un nod de tensiune care permite conectarea acestui capăt direct la pămînt, fără a înrăutăţi caracteristicile antenei (fig. 172).

În acest caz, adaptarea între antenă şi cablul coaxial se realizează cu ajutorul unui inel culisant ce se poate mişca în sus şi în jos pe porţiunea inferioară a radiantului vertical. Inelul se stabileşte în poziţia pentru care coeficientul de unde staţionare este minim. Compensarea componentei inductive a rezistenţei de intrare a antenei se realizează cu ajutorul condensatorului variabil cu aer C, care se conectează între culisor şi contactul de masă, comun punctului inferior al radiantului vertical şi punctului comun al conductoarelor radiale.

O variantă a acestei antene (fig. 173) a fost realizată de radioamatorul DM2AXO prin introducerea condensatorului variabil între conductorul interior al cablului coaxial şi inelul culisant de pe radiant.

Condensatorul, care are capacitatea maximă 500 pF, se introduce într-o cutie izolantă fixată solidar cu inelul culisant şi se reglează pînă se obţine adaptarea optimă între antenă şi cablul coaxial.