Antena in forma de H culcat

Este formată din doi dipoli radianţi cu lungimea X, aşezaţi unul deasupra celuilalt la o distanţă egală cu λ/2 şi alimentaţi în fază datorită liniei încrucişate (fig. 147). Alimentarea antenei se face printr-o buclă în λ/4 scurtcircuitată, care permite adaptarea oricarei linii la impedanţa caracteristică a antenei.

Diagrama de radiaţie în plan orizontal este similară cu a dipolului clasic în λ/2. Lăţimea lobului principal este de circa 60°. Unghiul de radiaţie în plan vertical este mic, favorizînd legăturile DX. Cîştigul teoretic este de circa 5,8 dB, dar practic, ca urmare a unghiului mic de radiaţie, antena se comportă mai bine ca alte antene cu acelaşi cîştig.

Este de dorit ca etajul de jos al antenei să se găseasca la o distanţă de cel puţin λ/2 de la sol, dar antena lucrează destul de bine şi la înalţimi mai mici. Distanţa dintre cei doi dipoli se stabileşte de obicei la λ/2. Dacă mărim această distanţă cîştigul antenei creşte, şi invers. În tabelul 6 sînt date dimensiunile radianţilor, distanţa dintre etaje şi cîştigurile ce se obţin pentru benzile de 14, 21 şi 28 MHz. Antena poate fi alimentată şi printr-o linie dublă aeriana acordată (fig. 148).

În fig. 149 este arătată o varianta a alimentării antenei, care nu cere încrucişarea conductoarelor liniei în λ/2 dintre etaje. În acest caz alimentarea se face în centrul liniei de legătură dintre etaje, care astfel se împarte în doi segmenţi de linie în λ/4, conectaţi la etajul superior şi cel inferior al antenei. În fig. 150 sînt comparate ambele variante de alimentare şi se vede, dupa direcţiile de trecere a curentului, ca în ambele cazuri elemenţii antenei sînt alimentaţi şi se excită în fază.

În cazul alimentarii centrale, linia de alimentare poate avea impedanţa caracteristică redusă. Dacă vom considera fiecare etaj al antenei ca un radiant în λ, la centrul căruia este conectată o linie în λ/4, impedanţa caracteristică a fiecarui etaj este de circa 4000 Ω, iar impedanţa caracteristică a liniei în λ/4, egală cu 600 Ω atunci impedanţa caracteristică a liniei de alimentare se poate calcula după formula Z = ZL x ZA, în care Z = impedanţa caracteristică a liniei în λ/4, ZA = impedanţa caracteristică a fiecarui etaj, iar ZL = impedanţa caracteristică rezultată pentru fiecare etaj la capătul liniei în λ/4. Introducînd în formulă valorile, obţinem 600 = ZL x 4 000, de unde ZL este egală cu circa 100 Ω. Cum ambele etaje ale antenei se conectează în paralel, impedanţa caracteristică la punctul de alimentare se reduce la circa 50 Ω, permiţînd alimentarea antenei printr-o linie de această impedanţă, respectiv un cablu coaxial de 50—60 Ω. Dacă antena este folosită pe mai multe benzi, se preferă alimentarea printr-o linie dublă acordată a carei impedanţă caracteristică nu mai are importanţă.

Alimentarea centrală a antenei asigură simetrie electrică şi geometrică. Pentru a nu influenţa negativ această simetrie, este necesar ca linia de alimentare să fie aşezată perpendicular pe planul antenei, pe o distanţă cît mai mare posibil. Atunci cînd acest lucru nu se poate realiza, se aplică metoda de alimentare a antenei în partea de jos, respectiv în centrul dipolului, ca în fig. 150.

O antenă în H culcat şi care poate lucra multiband, respectiv în benzile 14, 21 şi 28 MHz, este prezentată în fig. 151. Alimentarea se realizează printr-o linie acordată, al cărei acord se face printr-un circuit π simetric, aşezat la capătul liniei, conectat la emiţător.