Articole electronica, kituri, scheme
Antene

Amplificarea antenei

 

Amplificarea antenei apare ca un raport al intensităţilor cîmpului sau un raport al puterilor. Cîştigul în putere exprimă creşterea puterii în direcţia de maximă radiaţie pe care o dă o antenă dirijată, în comparaţie cu un dipol în semiundă. De exemplu: dacă antena are o amplificare de 4 ori mai mare, aceasta înseamnă că pentru a crea la recepţie o intensitate a cîmpului egală cu aceasta, trebuie aplicată unui dipol în semiundă o putere de radiofrecvenţă de 4 ori mai mare. Raportul puterilor se exprimă astfel:

Amplificarea antenei 1

Pentru a exprima cîştigul antenei de recepţie se foloseşte de obicei raportul tensiunilor

Amplificarea antenei 2

Între amplificarea în tensiune şi amplificarea în putere există următoarea legătură: amplificarea în tensiune este egală cu rădăcina pătrată a amplificarii în putere şi invers, amplificarea în putere este egală cu pătratul amplificarii în tensiune. Exemplu: Dacă antena are o amplificare de 12 dB, aceasta corespunde cu o amplificare în putere de 16 ori, respectiv o amplificare în tensiune de 4 ori. În practică întîlnim nu numai amplificare, ci şi pierderi ce apar în orice linie de alimentare şi care se exprimă tot în decibel. În fig. 87 se prezintă o diagramă a amplificării în putere şi tensiune, iar în fig. 88, o diagrama a atenuării.

Un exemplu. Un segment de cablu de 100 m lungime, montat între antenă şi un televizor, are un coeficient de atenuare de 7 dB. Din fig. 20 vedem că numai 0,45 (45%) din tensiunea de la bornele antenei ajung la intrarea televizorului, ceea ce corespunde cu 0,2 (20%) din puterea recepţionată.

Prin exprimarea amplificarii şi atenuării în decibeli, calculul se face prin simplă adunare şi scădere. Astfel, dacă o antenă are o amplificare de 12 dB, iar linia de alimentare prin care este conectată la emiţător şi receptor permite o atenuare de 7 dB, amplificarea întregului sistem va fi de 12 — 7 = 5 dB.

Amplificarea antenei 3

În calculul teoretic al antenelor, amplificarea antenei este dată uneori nu în raport cu un dipol în semiundă, ci în raport cu o antenă ideală care are o diagrama de radiaţie circulară. Luînd în consideraţie că dipolul în semiundă are, în raport cu o antenă ideală în semiundă, o amplificare de 2,1 dB, rezultă că antena oarecare, avînd faţă de dipolul in semiundă o amplificare de 6 dB, va avea faţă de antena ideală o amplificare de 8,1 dB.


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top