Apariţia undelor staţionare la antene

Dacă valoarea sarcinii terminale (pur ohmică) nu este egală cu impedanţa caracteristică a liniei, sau sarcina prezintă şi o componentă reactivă, se formează ceea ce numim o perturbare a trecerii curentului de radiofrecvenţă de la linia de transmisie la sarcină, respectiv o readaptare a impedanţelor, din care rezultă reflecţia unei părţi din curentul de radiofrecvenţă către intrarea liniei.

Acest curent se întîlneşte în drumul său cu cel care vine în mod normal de la intrarea liniei către sarcină. Cînd sînt în fază, valorile lor se cumulează; cînd sînt în opoziţie de fază, valorile lor se scad unele din altele.
Reflecţia aceasta a undelor se produce într-un punct bine determinat şi, pornind de la acest punct, vom avea maxime şi minime ce ocupa poziţii stabile, care nu depind decît de lungimea de undă a curentului de radiofrecvenţă ce trece prin linie. Astfel, pornind de la unde progresive, încep a se manifesta undele staţionare.

Această reflecţie face ca antena să nu beneficieze de întreaga putere dată de generator, o parte din ea reîntorcîndu-se la generator, dacă impedanţa lui este egală cu a liniei. În caz contrar, se poate produce o noua reflecţie a curentului din acest punct.

Asistăm la o scădere a puterii de intrare în linie, iar ansamblu! antena-linie încarcă defectuos generatorul de radiofrecvenţă.

În cazul extrem, cînd curentul din linie este reflectat în totalitate, presupunînd pierderile în linie egale cu zero, linia va deveni sediul unor unde staţionare, fără a absorbi din putere.
Acest caz extrem al neadaptării corespunde la două situaţii posibile: extremitatea liniei este scurtcircuitată sau deschisă.

În cazul scurtcircuitului terminal (fig. 29) nu putem avea decît un maximum de intensitate şi, respectiv, un nod de tensiune la capatul liniei. Relaţia de fază între undă directă şi undă reflectată determină unde staţionare ca acelea indicate în figură.

Invers, în cazul (fig. 30) cînd nu poate avea loc nici o trecere de curent la capătul liniei, aceasta fiind deschisă, vom avea totdeauna un nod de intensitate şi un ventru de tensiune, iar undele staţionare se stabilesc după curbele din figură.