Linia cu unde progresive, de lungime infinită (antene)

Să ne imaginăm o linie bifilara, cu conductoarele paralele, de lungime infinită, şi să conectăm la intrarea ei un generator de curent alternativ. Pentru simplificare, vom figura un singur conductor (fig. 28).

Dacă curentul de radiofrecvenţă ar fi vizibil, am constata că cele două sinusoide, reprezentînd tensiunea E şi intensitatea I, sînt mereu în faza şi se deplasează împreună de-a lungul liniei, ca şi cum le-am imprima o mişcare de translaţie, de la stînga la dreapta sau invers.

Prin analogie, ne gîndim şi la undele create la suprafaţa apei, prin căderea unei pietre. Analizînd de-a lungul unei raze cercurile concentrice formate (punctul de cădere al pietrei fiind analog cu intrarea liniei), ondulaţiile ce se deplasează de-a lungul acestei raze se adaugă unele la altele, pornind de la punctul de cădere.

Astfel putem explica imaginea undelor progresive ce se deplasează de-a lungul unei linii. Este evident că aceste unde progresive vor suferi o atenuare de-a lungul liniei şi, după o anumită distanţă, mai mult sau mai putin lungă, se vor stinge ca urmare a acestei atenuari.