Undele electromagnetice se propagã traversînd aerul, materialele izolante sau spaţiile dintre planete, cum o demonstreazã comunicaţiile radio şi de televiziune, ca şi reflexiile de pe Lunã sau Venus, ori recepţia semnalelor emise de sateliţii artificiali. Numai materialele bune conducãtoare de electricitate formeazã suprafeţe ce pot reflecta undele electromagnetice, oprindu-le din drumul lor.
În mod obişnuit propagarea undelor electromagnetice se comparã cu cea a cercurilor concentrice ce se formeazã la suprafaţa apei, în jurul punctului de cãdere al unei pietre, depãrtîndu-se de el. Aceastã imagine nu este corectã, dacã ţinem seama de faptul ca undele electromagnetice se propagă în spaţiu, care este tridimensional, sub forma unor sfere concentrice ce se măresc continuu. Prezenţa solului limitează acest fenomen şi îi dă un caracter emisferic (sub rezerva fenomenelor de reflexie provocate de sol).
Vom reţine analogia cu cercurile concentrice de la suprafaţa apei pentru a ne aminti de noţiunea de lungime de undă, care este distanţa dintre două creste ale ondulaţiilor succesive, şi cea de frecvenţă, corespunzînd numărului de creste ce trec prin dreptul unui reper fix într-un timp dat (în general pe durata unei secunde).
Undele electromagnetice se propagă în spaţiu cu aceeaşi viteză ca lumina, respectiv 299 820 km/s, după determinări precise, sau, aşa cum folosim în mod curent în calculele noastre, rotunjit, 300000 km/s, ceea ce conduce la relaţiile cunoscute:
λ = 300/f şi f = 300/λ
unde exprimăm lungimea de undă λ în metri, şi frecvenţa f în megaherţi (milioane de cicli pe secundă). În cazul notării frecvenţei f în kiloherţi, înlocuim 300 cu 300000.
Orice undă electromagnetică este formată dintr-o componentă electrică şi una magnetică, orientate totdeauna perpendicular una pe cealaltă, raportînd polarizarea undei la orientarea componentei electrice.
O antenă verticală care emite radiază o undă cu polarizare verticală, iar una aşezată orizontal radiază o unda cu polarizare orizontală. Totuşi, în cazul undelor scurte, planul de polarizare al undei se poate roti cu 90° înainte de a reveni la o polarizare normală în plan vertical, în cursul unor trasee lungi, cuprinzînd una sau mai muIte refractii în ionosferă.
Antena este în esenţă elementul de transfer al energiei de radiofrecvenţă între emiţător sau receptor şi mediul de propagare.
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.