Dupa ce au fost inlaturate toate defectele din aparat, etalonarea scarii radioreceptorului nu mai corespunde (mai ales daca au fost miscate miezurile circuitelor OL si FI intentionat sau din greseala). De asemenea, sensibilitatea este micsorata sau neuniforma, dupa cum si selectivitatea se reduce. In aceasta situatie, inseamna ca performantele principale ale radioreceptorului sint iesite din norme si trebuie efectuata reacordarea si realinierea circuitelor oscilante afectate de defecte.
Nu exista o schema unica pentru acordarea circuitelor radioreceptoarelor de diferite tipuri, insa la orice acordare se executa urmatoarele operatii principale
— acordarea unuia sau a citorva circuite pe o frecventa fixa oarecare (FI, OL);
— reglarea circuitelor al caror acord se face simultan (monobuton);
— ridicarea curbei de acord si etalonarea scarii;
— reglarea selectivitatii radioreceptorului.
In functie de tipul aparatului (cu un circuit acordat, cu amplificare directa sau superheterodina) se exccuta toate aceste operatii sau numai una dintre ele. Se incepe cu etajele de AF. Reglajul etajelor de audiofrecventa este o operatie simpla aplicabila etajelor de AF clasa A ”variabila” (cu un tranzistor) si clasa B (cu 2 tranzistoare) cu scopul de ajustare a punctului de functionare pentru asigurarea regimului de lucru optim.
In etajele in clasa B (cu 2 tranzistoare complementare) se admite un curent, in. absenta semnalului, de 1…2 mA. Scaderea acestui curent implica aparitia unor insemnate distorsiuni, iar cresterea lui va conduce marirea inutila a consumului general al aparatului. La defectarea unuia din tranzistoarele unui etaj in contratimp trebuie inlocuit cu altul avind acciasi parametri; daca nu exista aceasta posibilitate, atunci vor fi schimbate ambele tranzistoare cu o pereche echilibrata.
Reacordarea radioreceptoarelor se efectueaza incepind de la circuitul de detectie si se continua treptat cu toate celelalte circuite pina se ajunge la circuitul de antena. La radioreceptoarele superheterodina, circuitul OL se acordeaza inainte de ajustarea circuitului dinaintea SF (care poate, fi circuit de acord). Circuitul acordat care determina etalonarea unui radioreceptor superheterodina este atit circuitul OL, cit si circuitele AFI.
Circuitele de intrare (inaintea schimbatorului de frecventa) se acor deaza ultimele, in conformitate cir etalonarea obtinuta pentru scara. Alegerea metodei de acordare si aliniere se face in functie de aparatele de masurat si in special de sursele de semnal folosite.
In functie de tipul sursei de semnal (generator standard, generator de semnale nemodulatc, multivibrator astabil generator de armonice, semnalul unui post puternic), pentru radioamatori nu este accesibila decit metoda utilizarii unui minim de aparate si acestea sint generatorul de armonici si un voltmetru de curent alternativ in loc de wattmetru de iesire (outputmetru). Specific la acordarea radioreceptoarelor cu tranzistoare fata de cele cu tuburi este antena dfc ferita, care necesita si ca un-reglaj de pozitie a infasurarilor pe miez.
Fig. 102 (plansa la sfarsitul cartii) – nu este disponibila
In lipsa oricarui aparat de masura, reacordarea circuitelor dereglate se efectua la inceputul radiofoniei cu oarecare aproximatie ”dupa auz” cu receptorul sintonizat pe emisiunea unui post care emite in banda de US sau UM si se ajustau micile condensatoare „trimeri” ale infasurarii transformatoarelor de FI, incepind cu ultimul transformator de FI catre SF (pe US) si ”padingul” (pe UL), ori segmentii placilor laterale ale rotoarelor condensatoarelor de acord, pina ce intensitatea semnalelor devine maxima in difuzor, plasincl apoi acul indicator in punctul cadranului. Acordarea ”dupa ureche” se mai practica si azi de amatori, care urmaresc mai mult taria semnalului (sensibilitatea) decit celelalte performante (selectivitate, fidelitate etc.), care pot fi grav afectate.
Pentru un radioreceptor cu 5 circuite acordate, cum este ce din schema prezentata in figura 102, se impune o metoda de lucru mai tehnica prin folosirea unui minim ele aparate de masura. Operatiile de reacordare, utilizind ca indicator un voltmetru de curent alternativ pe scara 1 —10 V montat in paralel pe bobina mobila a difuzorului (secundarul transfer- uratorului d.e iesire) sau un miliampermetru conectat in serie cu rezistenta de sarcina a diodei detectoare (devenind un voltmetru electronic), in punctul X, pe schema din figura 102, sint simplificate pentru o cunoastere a lor in ansamblu.
Mentionam ca metoda de mai jos se va aplica numai pe un montaj nou construit de amator sau pe un radioreceptor dezacordat grav, si, in lipsa de alte posibilitati, se incearca o rcalinicre acceptabila. Se prinde un post aproape de extremitatea scalei in gama de UM. In general se recomanda scurtcircuitarea sectiunii oscilator UM a condensatorului variabil, dar nu este necesar intotdeauna. Acordarea se incepe cu punctul 1 de pe schema, insuru- bincl sau d.esurubind miezurile filtrului FI3 din secundar, apoi in primar, pina se obtine o auditie maxima in difuzor sau deviatia maxima a acului indicator al instrumentului d.e masura.
Se trece la filtrul FI2, apoi FI1 in ordinea punctelor indicate pe schema. La acordul optim inseamna ca filtrele de FI au fost reacordate pe frecventa normala de 455 kHz. Urmeaza aducerea postului respectiv in dreptul inscriptiei de pe scala, unde se afla plasat acul indicator. Aceasta se face din ajustabilul oscilatorului pe UM. Se ajusteaza apoi trimerii circuitului de intrare CI. Operatia se repeta pentru un alt post din cealalta extremitate a scalei si se corecteaza padingul oscilatorului. Acesta este un acord denumit in doua puncte ale scalei.
Pentru gama de unde lungi operatiile sint aceleasi, actionind asupra circuitelor de UL. La fel se procedeaza si in gama de US. Alinierea in doua puncte (la extremitatile scalei) se face, de obicei, in gama de US, iar in gamele de UL si UM alinierea se face in 3 puncte, adica la extremitatile scalei si la mijlocul scalei (vezi fig. 103).
Trebuie retinut deci ca alinierea consta in a mentine constanta diferenta frecventelor oscilatorului local fata de cea de semnal (incidenta). In acest scop circuitele oscilante vor contine un anumit numar de elemente variabile cu care sa se poata face alinierea.
Pentru circuitele OL, elementele variabile sint condensatorul pading Cp cu ajutorul caruia se face. alinierea in punctul inferior al gamei (lungime de unda mare); bobina Losc a carei inductanta poate fi variata prin rotirea miezului (sau deplasarea pozitiei spirelor la capat in cazul bobinelor fara miez—US); condensatorul trimer CT, pentru capatul superior al gamei (lungime mica de unda).
Deoarece condensatorul serie (padingul) este uneori fix, se alege o valoare suficient de mare si eventuala sa ajunstare se realizeaza prin inlocuire sau prin conectarea unui mic condensator in paralel cu primul.
Operatia de aliniere se efectueaza in doua faze:
— aducerea in gama sau in limitele scarii a posturilor receptionate astfel incit sa corespunda reperelor (inscriptiilor) de pe scara;
— acordarea circuitelor de intrare pentru o auditie maxima.
Reacordarea si alinierea radioreceptorului se poate face mai comod cu un generator de semnal multivibrator, de la care se poate obtine un semnal cu amplitudine constanta, incit la iesire sa se poata masura prin manevrarea potentiometrului de volum un sunet de nivel echivalent cu 50 mW, atunci cind se actioneaza asupra circuitelor de FI, OL si CI.
Preferabil ar fi ca sa se foloseasca un generator de semnal cu frecventa variabila in gamele de RF, FI si AF cu care sa se injecteze un semnal de frecventa cunoscuta (de exemplu, 455 kHz si 1 000 Hz) la un nivel de 100 mV.
O aliniere corecta se poate realiza, in acest caz, in trei puncte dupa cum se reda in figura 103, pe care sint trecute si frecventele recomandabile (pe scala receptorului) la care sa se faca alinierea.
Alinierea gamei ele UL se efectueaza la fel ca si alinierea gamei de UM, numai ca frecventele de aliniere sint 155 kHz, 250 kHz si 415 kHz (fig. 103).
Alinierea gamei de US se realizeaza astfel — se cupleaza generatorul prin intermediul unui condensator de citiva zeci de picofarazi;
— se face reglajul circuitului oscilator la extremitatile gamei 25 m si 49 m prin ajustarea capacitatii condensatorului montat in derivatie Cder (fig, 103), Cp avind capacitatea fixa;
— se face reglajul circuitului de intrare la frecventele de aliniere.
Aceste operatii sint foarte fine si este necesara reluarea lor de 3—4 ori. In gama US trebuie sa se lucreze cu toata atentia, deoarece se poate ca radioreceptorul sa fi fost anterior acordat gresit pe frecventa imagine. Aceasta se poate controla acordind receptorul pe o frecventa fs din gama undelor scurte. Se stie ca frecventa imagine este egala cu frecventa semnalului plus 2 fi. Daca se ajusteaza frecventa generatorului la valoarea fs + 2fi va trebui sa se auda tonul cu un nivel mai mic. La frecventa fundamentala fs tonul se aude mai puternic.. Alinierea este gresita data icglind frecventa generatorului la valoarea fs —2 fi se aude semnalul la iesire, cu alte cuvinte frecventa oscilatorului local este mai mica decit frecventa semnalului. Frecventaimagine are va« loarea fs — 2fi.
Pentru corectie, se mareste frecventa semnalului cu 2fi (aproximativ 900 kHz), pentru a vedea claca frecventa imagine se afla la locul ei. Daca al doilea semnal se afla la o frecventa mai mica decit 900 kHz, inseamna ca radioreceptorul a fost acordat gresit, pe imagine, si se va reface acordul.
Deci, claca cele doua semnale sint de frecvente diferite pentru aceeasi pozitie a indicatorului de scara, alinierea coi respunde frecventei mai mici, dar nu mai mica decit fs.
Se poate controla acordul mentinind frecventa generator rului fixa si variind acordul aparatului de receptie. Recep- tionarea semnalului se va face in doua puncte pe scara, insa alinierea corecta corespunde frecventei mai mari in raport cu pozitia indicatorului pe scara (in dreapta lui).
Acordarea radioreceptoarelor. MF sau a lantului MF din receptoarele combinate MF-MA se refera la transformatoarele de FI din lantul MF, la circuitul OL si la circuitele de foarte inalta frecventa FIF. Datorita conditiilor speciale impuse de gradul de frecventa ultrainalta (gama UlS dupa normele OIRT are limitele intre 64,5…. 73 MHz, adica 4,65 .. 4,1 m) se cer aparate complcxc pentru masurari, iar in lipsa lor orice metoda empirica ar strica mai mult calitatea auditiei.
Frecventele uzuale pentru FI-MF sint 10,7 MHz, 8,4 MHz, 4,5 MHz,
Metodele de acordare sint diferite in functie de aparatele de control folosite. Astfel, exista metoda selectografului (osciloscop catodic combinat cu GSS-MF, detector, ARF), metoda generatorului de semnal MF, metoda generatorului MA.
Din cele expusemai sus reiese ca acordarea radioreceptoarelor MF nu este accesibila decit profesionistilor si radioamatorilor avansati, care au cunostinte si practica in acest domeniu si deci nu formeaza obiectul prezentei lucrari.
Articole din aceasi publicatie
