Constructorii avansaţi au abandonat în mare parte amplificatoarele de audiofrecvenţă prevăzute cu transformator de ieşire, datorită avantajelor pe care le prezintă etajele finale in contratimp cu tranzistoare complementare (consum redus de curent, bandă de trecere mai largă la frecvenţele inalte, gabarit mai mic etc.).
Începătorii preferă însă realizarea unor montaje simple, care să nu necesite măsurători sau reglaje complicate şi piese pretenţioase, dar care să le ofere totuşi satisfacţia unei bune funcţionări. O astfel de schemă este prezentată în continuare, ea putînd servi pentru amplificarea unor semnale slabe pînă la nivelul necesar redării intr-un difuzor de 4 ohmi/3 W. Puterea la ieşire este de cca 0,5 W, suficientă pentru o audiţie normală într-o cameră de apartament.
Montajul se compune din două etaje de amplificare în audiofrecvenţă, cuplate prin condensatoare electrolitice, potenţiomefrul pentru reglarea volumului, un transformator de ieşire şi un difuzor. Elementele C5 -R5 (care împreună cu C4 alcătuiesc un filtru AF) se adaugă numai atunci cind schema este completată cu un etaj de preamplificare sau cu un amplificator de radiofrecvenţă pentru utilizare ca radioreceptor.
Tranzistoarele T1 şi T2 sînt de tip pnp; T1 poate fi un BC177, BC251A, EFT323, etc., iar T2 un AD152, AD155 sau chiar ASZ15, ASZ17 (tranzistoarele de putere funcţionează cu zgomot redus atunci cînd se folosesc la curenţi mici). Transformatorul de ieşire Tr, este construit pe un pachet de tole E+I cu secţiunea miezului de 1,5-2 cm2 (de la difuzoarele de radioficare sau de la radioreceptoarele portabile). Primarul I conţine 500 de spire din conductor CuEm 0,2 mm, iar secundarul II are cca 70 de spire CuEm 0,5 mm. Cele două înfăşurări sînt separate printr-un strat izolator (carton impregnat, polietilenă de la pungi, scoci etc.). După bobinarea carcas ei se vor monta tolele de aceeaşi parte (nu întreţesut), lăsînd între E-uri ş’i I-uri un spaţiu de 0,1-0,15 m-m (una sau două foi de hîrtie).
Alimentarea se face de la 9 V (două baterii de 4,5 V în serie sau, mai bine, un stabilizator capabil să furnizeze cel puţin 200 mA). Singurele reglaje necesare privesc valorile R1 şi R3, care se stabilesc experimental, in funcţie de calitatea tranzistoarelor.
În acest scop se montează în locul lui R1 o rezistenţă de 43-51 kohmi in serie cu un potenţiometru de 250-500 kohmi, iar în locul lui R3 o rezistenţă de 3 kohmi in serie cu un potenţiometru de 10-15 kohmi.
După alegerea poziţiilor optime, se măsoară rezistenţele înseriate, inlocuindu-se cu rezistoare fixe de valori corespunzătoare. Montajul descris poate fi folosit, de exemplu, ca amplificator AF pentru un radioreceptor portabil. La intrare se va cupla semnalul AF obţinut după amplificare de radiofrecvenţă (două etaje) şi detecţie.
De asemenea, prin adăugarea unui etaj de preamplificare (pentru «microfon din difuzor»), montajul poate funcţiona ca interfon.
Articolul vizualizat este (daca vrei sa vezi alt articol selecteaza din lista de mai jos):
