Reglaje manuale

Reglajele manuale trebuie sa fie intr-un numar cit mai redus si cit mai simplu de manevrat. In categoria lor se includ sistemele mecanice sau electronice.

Intrerupatorul de pornire-oprire care se gaseste combinat cu reglajul intensitatii sau tonalitatii auditiei sau al schimbarii gamei de unda. Acest sistem prezinta multe dezavantaje uzura potentiometrului prin parcurgerea la fiecare deschidere si inchidere a intrerupatorului a intregii curse de rotatie a cursorului, iar la defectarea intrerupatorului trebuie schimbata intreaga piesa (inclusiv potentiometrul), astfel incit in ultimii ani pornirea si oprirea aparatului se face prin comanda separata (intrerupator sau claviatura).

Reglajul pe gama de unde se asociaza in unele cazuri cu reglajul de pornit-oprit si cu reglajul pentru o functionare de PU sau magnetofon; in montajele mai vechi se foloseau comutatoare rotative, care au fost inlocuite cu comenzi pe baza de claviatura la care trecerea de pe o gama pe alta se face direct, fara alte pozitii intermediare corespunzatoare altor game. In prezent se tinde spre utilizarea sistemelor statice cu circuite electronice formate din diode de comutare. Unele radioreceptoare dispun de posibilitatea selectarii manuale directe a unor “posturi fixe” fie prin circuite acordate pe un post anume, fie prin sisteme mecanice de acord rapid, fie prin circuite electronice.

Comutarea gamelor de unda se poate realiza, in cazul cind acordul fin se face prin condensator variabil, dupa schema cu bobine conectate in serie (fig. 56, a) care prezinta avantajul unui numar.mai redus de contacte decit al doilea mod de conectare, in paralel (fig. 56,b).

Scala (sau scara) gradata in frecvente sau in lungimi de unda si un ac indicator permite cunoasterea frecventei pe care este acordat radioreceptorul. Tot pe scala sint trecute uneori si punctele cu frecventele de aliniere exacta a curbei de pading, despre care se va vorbi in Cap. III.

Dispozitivul de acord comanda rotirea axului blocului condensatoarelor variabile principale care, de obicei, este comun pentru toate gamele de unda. In gama de UUS se utilizeaza fie inductante variabile ca, de pilda, la receptoarele de automobil, fie condensatoare variabile de capacitate redusa. Pentru receptoarele combinate MA-MF se utilizeaza doua blocuri de condensatoare (unul pentru MA si unul pentru MF), care la radioreceptoarele mai putin pretentioase sint actionate simultan cu acelasi buton.

In ultimul timp a inceput introducerea de sisteme de reglaj manual a acordului fin bazate pe circuite electronice, realizate cu diode varicap, care isi schimba capacitatea in functie de tensiunea de curent continuu aplicata. Acest sistem este avantajos pentru miniaturizare, integrare, automatizari si telecomanda a radioreceptoarelor.

Alt mod de variatie a acordului fin se face cu circuitele electronice prin sensori capacitivi (aplicind degetul pe unul din cei doi sensori), iar prin intermediul unei matrici decodoare apare afisata frecventa prin tuburi cu gaz iii sistemul 7 segmente (ca la calculatoarele electronice) fie de tip Nixie, fie de tip LED (cu diode fotoemisive galiu-arsen). In acest caz, sistemul de afisare preia functia, scalei radioreceptorului, oferind o precizie mai blana de citire si comoditate sporita.

Reglajul manual al volumului (intensitatii) auditiei permite stabilirea nivelului mai mare sau mai mic al sunetului, in functie de cerinte. Reglajul se realizeaza cu ajutorul unui potentiometru P (2,5…100 kOhmi log) legat la intrarea etajelor de AAF.

Datorita sensibilitatii urechii umane, mai mica pentru frecventele audio inalte si joase (efect accentuat cu cit nivelul auditiei este mai scazut), uneori reglajul de volum este oarecum compensat, asociindu-se concomitent si un reglaj de ton pentru a avea senzatia pastrarii unei redari fidele.

Atenuarea variabilacu frecventa si cu pozitia cursorului se poate compensa prin adaugarea intre extremitatea superioara (spre baza tranzistorului) a unui condensator fix sau chiar trimer de 0…50 pF (C1 — fig. 102) prin care se poate regla curba de raspuns dupa dorinta.

O compensare suplimentara, se poate obtine prevaziad pe potentiometru o priza mediana la care se conecteaza un grup format, dintr-un condensator (100 nF si un rezistor (1,8 kOhmi) in serie legate la masa. In acest fel, cu cit cursorul potentiometrului este mai jos (in schema). Cu atit frecventele inalte vor fi mai atenuate in raport cu cele joase. Frecventele mai inalte vor putea trece usor spre baza tranzistorului urmator prin condensatorul de 25 uF, numit de compensare.

Ca urmare, auditia pare mai naturala chiar la intensitati reduse. Dezavantajul acestui sistem este ca cere utilizarea unui potentiometru cu priza. O solutie care remediaza neajunsul acesta este folosirea unui potentiometru fara priza, legat la masa in serie cu un condensator de aproximativ 0,02 uF.

Dispozitivul de reglaj al iaimlui permite variatia caracteristicii de frecventa (de fidelitate) a radioreceptorului in scopul reproducerii fidele a componentelor audio de diferite frecvente in receptor. Reglajul se poate realiza continuu sau in trepte.

Reglajul manual al tonului poate fi realizat fie prin intermediul filtrelor RC pasive, fie prin filtre RC active, ultima varianta oferind performante superioare. Practic se folosesc potentiometre sau circuite electronice.

Prin ingustarea benzii de trecere a receptorului cu filtre se obtine un efect de marire a selectivitatii receptorului, prin aceasta eliminindu-se o parte din zgomotele care perturba auditia (se mareste raportul semnal/zgomot).

Radioreceptoarele modeme dispun de asa numitul “registru de ton” cu pozitii pentru redarea fidela a diferitelor domenii din AF. In acest scop, dispozitivul poseda circuite filtre si clape pentru “Bas” (50 Hz), pentru pozitia “Vorba” (200 —6000 Hz), pentru “Orchestra”, cind caracteristica de frecventa corespunde caracteristicii urechii. Astfel, ascultatorul are senzatia unei redari fara distorsiuni de frecventa a, programului receptionat.

Reglajul manual al tonului poate fi realizat si pe principiul circuitelor electronice, ca la reglajul acordului.

Reglajul manual al selectivitatii conduce la ingustarea benzii de trecere a receptorului. Aceasta intereseaza mai ales la semnalele slabe pentru a inlatura interferentele eu posturile adiacente si suprapunerile ce se pot produce datorita posturilor puternice. Dimpotriva, la receptia semnalelor puternice este recomandabil ca banda de trecere sa fie cit mai larga, prin aceasta crescind calitatea auditiei.

Pentru partea de MF, o selectivitate redusa poate produce aparitia distorsiunilor de neliniaritate (de amplitudine cu frecventa), iar pentru lantul de MA apar doar distorsiuni de frecventa, ceea ce permite o mai-buna separare a doua semnale plasate, in canaleadiacente. De aceea, reglajul manual al selectivitatii se realizeaza doar pentru lantul MA, modificind caracteristicile filtrelor AFI (prin variatia cupla-jului intre circuite sau prin variatia in trepte). Cu cit cuplajul este mai strins, cu atit banda de trecere se largeste si invers.

In acest mod se poate obtine variatia benzii de trecere a receptorului intre valori de la 4 … 5 kHz pina la aproximativ 10—15 kHz. Reglajul selectivitatii preferat este cel cu variatie in trepte (prin comutare) in locul celui cu cuplaj variabil prin intermediul unor pirghii cu came (fig. 57).

Distorsiunile liniare sau de frecventa reprezinta o amplificare inegala a tuturor frecventelor. Distorsiunile neliniare (rezultate, din prezenta in circuit a elementelor neliniare diode, tranzistoare etc.) se manifesta prin aceea ca semnalul la iesirea unui amplificator nu mai este proportional cu semnalul de intrare.

Folosirea filtrelor piezoceramice si a circuitelor cu comutare electrica permite realizarea mai comoda a reglajului manual de selectivitate.

In radioreceptoarele moderne se obisnuieste sa se realizeze inonoreglajul continuu al selectivitatii si al tonului pentru frecventele audio superioare. Sistemul are o buna eficienta, dar are inconvenientul unei complicatii mecanice care prin defectare necesita o reparatie atenta.

Reglajul caracteristicii de directivi ta te a antenei pe ferita folosita in locul antenei exterioare (in special pentru semnalele puternice la locul de receptie) favorizeaza o buna auditie pentru o pozitie data a antenei. La radioreceptoarele portabile reglajul se realizeaza prin deplasarea convenabila a intregului apaiat, pe cind la radioreceptoarele stationare, reglajul se face printr-un mecanism de rotire a antenei de ferita.

Radioreceptoarele moderne realizeaza modificarea caracteristicii de directivitate, utilizind circuite electronice cu mai multe antene plasate fix in diferite pozitii, si prin utilizarea diodelor de comutatic se poate obtine suma semnalelor captate.

Reglajul manual al balansului stereo sau pozitia mo nost erco se obtine prin conectarea unui canal sau a ambelor canale de AF pentru functionarea radioreceptorului monotonie sau stereofonic. In ultimul caz se poate ca echipamentul sa nu functioneze perfect simetric si atunci printr-un reglaj al sensibilitatii pe fiecare canal se poate obtine dupa dorinta, prin intermediul unui potentiometru, echilibrarea ambelor canale, adica un “balans” cu limite de 10 … 20 dB sensibilitate a unui canal AF in raport cu celalalt.

Alte dispozitive de reglaj sint pozitia de picup si comanda la distanta, ultimul mai putin utilizat, din care cauza nu insistam.