Radioreceptoare combinate MA — MF

Radioreceptoarele moderne. trebuie sa fie capabile insa sa functioneze atit pe gamele de UL, UM si US, in care caz statiile de emisie utilizeaza MA, cit si in gama de UUS, care foloseste, de obicei, MF. Spre a nu fi necesar sa se utilizeze doua aparate, unul pentru MA si altul pentru MF, din motive de economie, schema bloc a radioreceptoarelor de clasa MA—MF mai este complexa (fig. 22).

Daca radioreceptorul functioneaza cu MA, semnalul este culcs prin antena A de unde se aplica circuitelor de intrare CI si apoi in ARF—MA, ajungind la comutatorul Kv care trebuie sa fie pe pozitia 2. Comutatorul K asigura deblocarea oscilatorului OL si semnalul isi schimba frecventa in etajul mixer MX—MA in frecventa intermediara FI de 455 kHz, frecventa intermediara MF fiind de 10,7 MHz. Semnalul demodulat MA ajunge prin K2 in AAF, in etajul final si de aici la difuzor.

La trecerea pe receptie MF, semnalul este captat prin antena A2 (dipol) intra in CI—ARF—MF—MX— MF, de unde se obtine FI—MF.

Acest semnal ajunge prin intermediul comutatorului K1, plasat in pozitia 1 in etajul schimbator MA unde, oscilatorul MA fiind blocat, functioneaza ca un etaj AFI—MF limitator prin comutatorul K. Semnalul FI—MF este aplicat etajului demodulator (datorita filtrelor), de unde prin comutatorul K2 plasat in pozitia 1 ajunge in etajele AAF si final, iar apoi in difuzor.

Receptoarele de tip stereo au un demodulator special stereo, iar etajele AF vor fi dublate in cazul functionarii “mono”, cele doua canale AF vor functiona in paralel. La functionarea “stereo” fiecare canal audio este conectat la o iesire speciala a demodulatorului stereo.

Exista unele receptoare denumite impropriu “stereo”, la care demodulatorul stereo poate fi atasat ulterior la canalele de AF.