Radioreceptoare cu amplificare directa cu doua tranzistoare (0V2)

Cu receptorul realizat dupa scliema de principiu din figura 12 se poate obtine o receptie puternica in casca si multumitoare in difuzor, datorita faptului ca i s-a mai adaugat un etaj preamplificator de AF inaintea etajului final.

Functionarea montajului este usor de inteles. Semnalul captat de antena este selectat cu circuitul acordat L1—Cv, dupa care este detectat de dioda cu germaniu D si aplicat apoi prin condensatorul C3 bazei tranzistorului T1. Amplificarea semnalului de AF se face mai intii de catre tranzistorul T1 urmind o noua amplificare in etajul final cu tranzistorul T2. Condensatoarele C3 si C4 sint de cuplaj intre etaje. Sarcina tranzistorului T2 o constituie transformatorul de iesire Tr, la al carui secundar se afla conectat difuzorul.

Rezistoarele R1 si R2 asigura polarizarea bazei tranzistorului T1, iar rezistoarele R4 si R5 indeplinesc aceeasi functie pentru tranzistorul T2. Valoarea acestor rezistoare depinde de tranzistorul folosit. Din aceasta cauza pentru a obtine, o auditie de tarie si fidelitate optime se vor face incercari cu rezistoare care difera fata de valorile indicate pe schema cu ±30%, pentru stabilirea corecta a punctului de functionare a tranzistorului.

Constructia receptorului, care este -conceput sa functioneze pe unde lungi si unde medii se incepe cu confectionarea bobinelor fie pe carcase de prespan sau material plastic dupa datele indicate la montajele anterioare, fie pe carcase cu miez magnetic, cum se va specifica in montajele ce urmeaza. Pentru UM se scurtcircuiteaza bobina L2.

Transformatorul de iesire Tr este de tipul celor folosite la difuzoarele de radioficare (este admisa o impedanta 2…8 Ohmi) sau poate fi construit pe un miez de fier-siliciu avind sectiune de 0.5 cm2; infasurarea primara I are 1000 spire din sirma de Cu Em cu diametrul 0,15 mm, iar secundarul II cu 80… 100 spire din sirma Cu Em, de 0,3 mm.