Curenţii pulsatorii, care după cum ştim, au acelaşi sens, dar îşi schimbă valoarea, pot fi de diferite feluri. Uneori, la aceşti curenţi valoarea se schimbă de la o valoare maximă, pînă la o valoare minimă, dar nu scade pînă la zero. Alteori, scăderea valorii curentului ajunge pînă la zero. Dacă circuitul unui curent continuu este întrerupt într-o anumită frecvenţă cu ajutorul unui întrerupător oarecare, se va obţine un curent pulsatoriu, care se numeşte curent intermitent.
La acesta, în anumite intervale de timp, nu va exista curent. In fig. 28 sunt reprezentate exemple de grafice pentru diferiţii curenţi pulsatorii. Este comod să se considere curentul pulsatoriu de orice fel, ca suma a doi curenţi şi anume a curentului continuu şi alternativ, care poartă denumirea de curenţi componenţi.
Orice curent pulsatoriu are o componentă continuă şi una alternativă. Multora, acest lucru li se pare de neînţeles. într-adevăr, cu-rentul pulsatoriu este un curent bine determinat, care circulă deobicei într-un singur sens, schimbîndu-şi valoarea. Cum se poate dar spune că, acest curent cuprinde un curent alternativ, care îşi schimbă sensul?
Cu toate acestea, dacă prin acelaşi conductor vom face ca de la diferiţi generatori independenţi să treacă concomitent doi curenţi, unul continuu şi altul alternativ, în acest conductor vom obţine un curent pulsatoriu (fig. 29 – Amplitudinea maxima a curentului alternativ nu trebuie sa depaseasca valoarea curentului continuu). Curenţii continuu şi alternativ nu vor circula separat prin conductori. Ei se vor uni într-un singur flux de electroni care are proprietăţile curentului pulsatoriu.
Adunarea valorilor unui curent continuu şi al unuia alternativ poate fi reprezentată grafic. In fig. 29, sînt trasate curbele reprezentînd un curent continuu de 15 mA şi un curent alternativ cu o amplitudine maximă de 10 mA. Adunînd valorile acestor curenţi pentru fiecare moment şi ţinînd seama de semnele lor, adică de sensuri, vom obţine graficul curentului pulsatoriu reprezentat în fig. 29, printr-o linie groasă. Acest curent îşi schimbă valoarea de la valoarea minimă de 5 mA (adică 15—10 mA), pînă la valoarea maximă de 25 mA (adică 15+10 mA).
Fenomenul examinat mai sus dovedeşte pe deplin justeţea noţiunii asupra curentului pulsatoriu, ca fiind o sumă a curentului continuu şi alternativ. Se constată că este posibil şi un fenomen invers. Cu ajutorul anumitor aparate, putem separa aceste doua componente ale curentului.
Trebuie să subliniem, că orice curent poate fi totdeauna compus din cîţiva curenţi. De exemplu, dacă printr-un conductor trece un curent de 5 A, acesta poate fi considerat ca suma a doi curenţi de cîte 2 şi 3 A, care circulă într-un singur sens, sau suma a doi curenţi de 8 şi 3 A, care circulă în sensuri diferite, cu alte cuvinte, ca o diferenţă dintre curenţii de 8 şi 3 A. Putem alege şi alte combinaţii a doi sau a mai mulţi curenţi care ne vor da în total un curent de 5 A. Aici există o perfectă asemănare cu următorul exemplu. Să presupunem că asupra unui obiect oarecare acţionează două forţe cu acelaşi sens, avînd respectiv de 2 şi 3 kg. Acestea pot fi înlocuite printr-o singură forţă de 5 kg. Două forţe de 8 şi 3 kg. care acţionează în sensuri opuse, pot şi ele fi înlocuite printr-o singură forţă de 5 kg. Şi invers, avînd o forţă de 5 kg , ea poate fi considerată ca suma a două forţe de 2 şi 3 kg. cu acelaşi sens, sau ca o diferenţă dintre două forţe de 8 şi 3 kg , cu sens opus, sau ca suma oricărei alte combinaţii din mai multe forţe.
Nu există o necesitate specială de a descompune un curent continuu sau un curent alternativ obişnuit in curenţii componenţi. înlocuind însă curentul pulsatoriu prin suma dintre curentul alternativ şi continuu şi aplicînd acestor curenţi componenţi legile cunoscute ale curenţilor continui şi alternativi, avem posibilitatea să rezolvăm multe probleme şi să facem calculele necesare referitoare la curentul pulsatoriu.
Articole din aceasi publicatie
