Curent continuu se numeşte curentul care are o valoare invariabilă şi trece tot timpul într-un singur sens. In radiotehnică şi în electrotehnică, un rol de seamă îl are şi curentul alternativ, care îşi schimbă valoarea şi sensul de un anumit număr de ori pe secundă. Pe lîngă aceasta, în multe cazuri se întrebuinţează curentul pulsatoriu cu un sens constant ca şi curentul continuu, dar care îşi schimbă valoarea la fel ca şi curentul alternativ.
La curentul alternativ, electronii se deplasează dealungul conductorului, la început într-un sens, apoi pentru o clipă se opresc şi se deplasează mai departe în sens opus, se opresc, se întorc din nou, repetînd această mişcare înainte şi înapoi. Cu alte cuvinte, electronii oscilează în conductor.
Dacă în experienţa de mai sus vom mişca tot timpul magnetul în interiorul bobinei, în ambele sensuri, sau vom conecta şi deconecta tot timpul curentul primar al unui transformator, curentul indus va fi alternativ.
De cele mai multe ori se utilizează curentul simplu sau curentul alternativ sinusoidal, care poate fi reprezentat printr-o diagramă sau un grafic, ca în fig 27. In această figură sunt trasate linii drepte verticale şi orizontale — care se numesc axe. Pe axa orizontală este notat timpul în secunde, iar pe axa verticală, curentul în amperi sau în alte unităţi. Curentul cu un anumit sens este considerat în mod convenţional ca pozitiv, iar valoarea lui este trasată în sus pe axa verticală, curentul de sens contrar este considerat ca negativ, iar valoarea lui este notată în partea de jos. Variaţia curentului în timp este reprezentată prin curba din figură care poartă denumirea de sinusoidă. Intr-un moment iniţial oarecare, curentul este egal cu zero. Apoi el ajungînd la valoarea maximă, care se numeşte amplitudine maximă. Ca exemplificare, în fig. 27 amplitudinea maximă a curentului este de 10 A. Mai departe, curentul scade, la început încet, apoi repede, pînă la zero, după care îşi schimbă sensul şi repetă din nou aceleaşi variaţii. Curentul creşte din nou treptat, la început repede, apoi mai încet, ajunge la amplitudinea maximă şi scade apoi pînă la zero. Sensul curentului se schimbă din nou, adică urmează din nou sensul iniţial şi toate variaţiile lui se repetă. Tot astfel variază şi forţa electromotoare sau tensiunea în circuitul curentului alternativ.
In fig. 27, sus, este indicată prin săgeată mişcarea electronilor în conductor în cazul curentului alternativ, pentru cîteva momente diferite.
Starea curentului alternativ, în fiecare moment poartă denumirea de fază (cuvîntul fază înseamnă stare). Din toate fazele cele mai caracteristice sunt faza de amplitudine maximă şi faza de zero, adică stările cînd curentul alternativ are cele mai mari valori sau valori nule.
Valorile amplitudinii maxime ale tensiunii şi curentului nu sunt totdeauna suficiente. Un curent alternativ cu o amplitudine de 10 A, are o putere mai mică decît un curent continuu de 10 A. Curentul continuu are tot timpul o valoare de 10 A, iar curentul alter-nativ atinge această valoare numai în momentul cînd fazele au amplitudinea maximă. In celelalte momente, curentul este sub 10 A şi ajunge chiar pînă la zero. Se pune întrebarea : care curent alternativ este echivalent ca putere, cu un curent continuu de 10 A ? Sau invers, ce curent continuu este echivalent ca putere acestui curent alternativ?
Se constată că, curentul alternativ sinusoidal este echivalent ca putere cu un curent continuu care are 0,7 sau 70% din valoarea amplitudinii maxime a curentului alternativ. Deaceea, pentru a avea o imagine mai justă despre curentul alternativ, de cele mai multe ori nu se indică amplitudinea maximă, ci o valoare egală cu 70 % din amplitudinea maximă, numită valoare eficace. Valoarea eficace a curentului alternativ este aceea care caracterizează puterea, energia sau acţiunea calorică a curentului alternativ.
La fel ca şi la curent, valoarea eficace a tensiunii alternative sinusoidale, este de 70% din amplitudine.
Puterea curentului alternativ se calculează deasemenea ca şi cea a curentului continuu, printr-o simplă înmulţire a valorilor eficace a curentului şi tensiunii. La nevoie, putem afla uşor valorile amplitudinii maxime, care sînt cu 40% mai mari decît valorile eficace. De exemplu, dacă valoarea eficace a unui curent alternativ este de 10 A, valoarea amplitudinii lui maxime va fi de 14 A.
Cînd vorbim despre tensiunea sau despre intensitatea curentului alternativ, de cele mai multe ori înţelegem valorile eficace. In U.R.S.S. tensiunile normale din reţelele de iluminat de 127 şi 220 V sînt valori eficace. Rezultă că într-o reţea de 127 V, tensiunea amplitudinii maxime este de aproximativ 180 V.
Diferitele aparate electrice pentru măsurarea curentului alternativ măsoară deobicei valorile eficace ale tensiunii sau curentului.
Articole din aceasi publicatie
