Aparatul poate folosi ca reflectometru, undametru, voltmetru, ohmetru si cutie de rezistente.
- Reflectometru. Intre emitator si antenna se cupleaza intrarea, respective iesirea aparatului. Pe pozitia Ra a comutatorului K1 se masoara unda directa. Din comutatorul K2 se mareste sau se micsoreaza sensibilitatea aparatului. Pe pozitia Rr se masoara unda reflectata. Presupunand ca instrumental a indicat α diviziuni pentru unda directa si β diviziuni pentru unda reflectata, rezulta raportul de unde stationare: (α+β)/ (α-β).
- Undametru. Pe pozitia U a comutatorului K1 se poate masura frecevanta emisa. O mica parte din semnalul emis este absorbita in circuitul oscilant LCv. In momentul in care circuitul acordat rezoneaza pe frecventa emisa, instrumental va indica un maxim. Ca si in cazul de mai sus, comutatorul K2 serveste la fixarea unei sensibilitati corespunzatoare.
- Voltmetru. Comutatorul K1 se trece pe pozitia V. In acest caz, intre bornele “plus” si “minus” se poate masura o tensiune continua. Pentru tensiuni alternative se folosesc bornele V si “minus”. Comutatorul K2 selecteaza scalele de masura.
- Ohmetru. Pe masurarea rezistentelor cu valoare mare se plaseaza comutatorul K2 pe o pozitie 0 si K1 pe pozitia V. Rezistenta necunoscuta Rx se cupleaza la bornele Ω si “plus”. Inainte de masuratoare se etaloneaza aparatul prin scurtcircuitarea bornelor Ω si “plus” si reglarea valorii rezistentei de 10kΩ, conectata in serie cu sursa de 1.5V. In cazul rezistentelor de valoare mica, acestea se conecteaza intre bornele “plus” si R, in timp ce bornele Ω si “plus” se scurtcircuiteaza. Marcarea scalei se realizeaza prin comparare cu un instrument etalon.
- Cutie de rezistente. Intre bornele R si “minus” se da disponibila reteaua de rezistente. In acest caz comutatorul K2 se plaseaza pe pozitia V.
Articole din aceasi publicatie
