Semiconductoarele

In această categorie intră diodele şi triodele semiconductoare (tranzistoarele).

Se vor prezenta în mod deosebit semiconductoarele de provenienţă românească, întrucât sînt de bună calitate şi la îndemna tuturor.
Diodele semiconductoare fabricate în R.S.R. pot fi:
— cu contact punctiform, cu germaniu (indicativ EFD). Ele sint folosite ca detectoare în schema radio, fiind caracterizate de o tensiune inversă cuprinsă între 10 şi 100 V (în funcţie de calitatea germaniului folosit) şi de un curent mediu redresat de circa 30 mA; frecvenţa lor limită este cuprinsă între 50 şi 100 MHz ;
— cu joncţiuni aliate. în această a doua categorie se încadrează redresoare de medie şi de mare putere : diodele aliate cu germaniu (EFR) întrebuinţate la redresarea curenţilor de joasă tensiune; diodele redresoare de mică putere din siliciu (EF-DS), utilizate în schemele de redresare pentru alimentarea de la reţea a receptoarelor radio cu tranzistoare ; diodele stabilizatoare de tensiune cu siliciu (EFZ), denumite şi Zenner, folosite la stabilizarea tensiunii în montajele cu tranzistoare, întrucât pot stabiliza tensiuni cuprinse între 5 şi 20 V.

Tranzistoarele fabricate în R.S.R. sînt notate EFT; ele se construiesc pentru joasă şi înaltă frecvenţă, pentru mică, medie şi mare putere.
Una din caracteristicile de bază ale tranzistoarelor o constituie factorul de amplificare în curent, marcat pe corpul tranzistorului (pe colector) cu un punct colorat. Culoarea punctului indică mărimea factorului de amplificare (cele mai bune tranzistoare se notează cu punct alb).

Literele şi cifrele imprimate pe corpul tranzistorului (de exemplu EFT-239) permit, cu ajutorul catalogului, aflarea şi a altor caracteristici ale acestuia.
Cunoaşterea caracteristicilor tranzistoarelor dă posibilitatea alegerii prealabile şi împerecherii lor în vederea realizării unor montaje contratimp. In funcţie de firma constructoare, tranzistoarele au denumiri diferite; o echivalenţă a unora dintre acestea se arată în tabelul 4.

Desigur că elementele semiconductoare se vor utiliza ţinând seama de caracteristicile acestora.

Câteva exemple :
EFD-027 — folosirea generală pînă la tensiuni inverse de 50 V ; EFD-104 — detecţie a semnalelor de video- frecvenţă;
EFD-106 — detecţie a semnalelor de video- frecvenţă şi de joasă frecvenţă ;
EFD-107 — detecţie de montaje radio cu tranzistoare ;
EFD-110 — detecţie şi control automat al volumului (CAV) ;
EFD-112 — detecţie şi CAV în receptoarele cu tranzistoare ;
EFR-105 — redresor până la o frecvenţă de câţiva kHz ;
EFT-321 — amplificare a semnalelor de joasă frecvenţă şi mare amplitudine (în special pentru etajele de ieşire în contratimp clasa B);
EFT-351 — amplificare a semnalelor de joasă frecvenţă şi amplitudine mică (folosită în etajele preamplificatoare cu zgomot redus) ;
EFT-306 — amplificare a semnalelor de înaltă frecvenţă şi amplitudine mică (în special pentru etajele de medie frecvenţă ale receptoarelor radi») ;
EFT-320 — pentru oscilatoare şi amestecătoare la frecvenţe sub 8 kHz.

In receptoarele radio în afară de piesele prezentate, se folosesc : bobine (inductanţe), barede ferită pentru antene, difuzoare, condensatoare variabile, transformatoare etc.
Parte din aceste materiale cum sint: barele de ferită, difuzoarele, condensatoarele variabile nu este indicat să fie confecţionate de radio constructori, ci să fie procurate din comerţ. Construcţia acestora este dificilă şi nu asigură o calitate corespunzătoare.

In ceea ce priveşte bobinele şi transformatoarele, radio constructorul le poate confecţiona folosind din comerţ carcase, miezuri de ferită şi tole de siliciu corespunzătoare pe care va bobina înfăşurările necesare după datele tehnice care sînt prezentate în schemele montajelor.