Reducatoarele de zgomot au rolul de a imbunatati raportul dintre semnalul util muzical dintr-un program inregistrat si zgomotul de fond, manifestat de obicei ca fasait, produs in majoritatea cazurilor de suportul inregistririlor (benzi, discuri, etc.). Montajul propus in continuare contine la intrare un
preamplificator cu operalionalul 741. Din R2 se regleaza amplificarea. Semnalul cules de la iegirea 10 este trimis pe doua cai separate. Una duce direct la iesirea montajului, la capatul potentiometrului R7 de unde aiunge la un etaj repetor pe emitor. Acelasi semnal de la iesirea operationalului urmeaza si calea unui filtru trece-sus, ajunge la etajul al doilea de amplificare (realizat cu tranzistorul T1) care serveste la amplificarea numai a frecventelor inalte, de peste 3 … 5 kHz. Diodele D1 si D2 servesc ca limitatoare pentru semnale parazit-impuls, de exemplu pocnituri exagerate provenite din zgarieturile de disc. La semnale slabe, diodele sunt inchise. Prin rezistenta R8 se polarizeaza tranastorul T2. In caz ca se doregte scoaterea din uz a sistemului reducator de zgomot se actioneaza intrerupatorul I. Deci la iesirea etajului al doilea de amplificare se obtine un semnal audio total lipsit de frecvente joase, in opozitie de faza cu semnalul care este trimis nemodificat la iesirea montajului. Etajul al treilea, repetor pe emitor, primeste cele doua semnale prin cunorul potenliometrului, la capatul caruia sunt aplicate.
In functie de pozitia cursorului acestui potentiometru, se obtine situatia de balans, pentru suprimarea fasaitului. In linii mari se poate spune ca montajul asigura suprimarea frecventelor mai mari de 4000Hz in momentele de <pianissimo>, adica la auditie de nivel mic cand orchestra canta foarte incet, tocmai atunci cand fie discul, fie banda de magnetofon sau casetofon manifesta un fasait de fond care deranieaza.
Articol publicat in suplimentul Electronistul – Supliment: 50 scheme electronice si montaje practice
Articole din aceasi publicatie
