Articol publicat in revista Tehnium, Nr.2 din 1979
Autor articol: Fiz. A. Marculescu
Descriem mai jos construcţia unui alimentator reglabil, stabilizat şi autoprotejat la scurtcircuit. Schema a fost experimentată pentru a furniza la ieşire tensiune continuă reglabilă în intervalul 2-24 V, la un curent de sarcină maxim de 2,5 A. Intrarea stabilizatorului se alimentează de la un bloc redresor alcătuit dintr-un transformator de reţea (cu secundarul de 25 V/3 A), o punte redresoare (de minimum 3 A la 50 V) şi un condensator de filtrare-(de 5000-6000 pF/50 V). Tensiunea continua la ieşirea redresorului trebuie să fie de cca 35 V.
Schema conţine patru tranzistoare cu siliciu, dintre care trei sînt de tipul BD 135, BD 137, sau echivalente, şi unul 2 N 3055, KD 503 sau echivalent. Înainte de a începe montajul se verifică toate tranz istoarele, alegînd pe cît posibil exemplare cu factor mare de amplificare. Rezistenţa R4 se va confecţiona din nichelină sau constantan, avînd va loarea de cea 0,5 a. Ea trebuie să suporte, fără încălzire apreciabilă (maximum 50oC), un curent de 2,5 A.
Tranzistorul serie Tl se va monta obligatoriu pe un radiator, de preferinţă cu «aripioare», avînd o suprafaţă totală de minimum 200 cm2. După realizarea montajului pe masa de probă, se fac reglajele pentru limitele domeniului de tensiune. Conectînd la ieşire o rezistenţă de 12Ω/ 30W, se manevrează P2 şi se măsoară simultan tensiunea pe sarcină. Dacă limitele nu sînt cele dorite (2 V şi 24 V), se ajustează valorile rezistenţelor R7 (300-500 Ω) şi R6 (820 Ω – 1,5 kΩ).
Dacă variaţia tensiunii de ieşire este pronunţat neliniară cu manevrarea cursorului, se inversează extremităţile potenţiometrului P2. Se face apoi o verificare În sarcină maximă de 2,5 A, conectînd la ieşire o rezistenţă adecvată. Căderea de tensiune in acest caz (faţă de mersul in gol) nu trebuie să depăşească cca 0,5 V.
Urmează verificarea protecţiei la scurtcircuit, asigurată de elementele R4, P1, R3 şi T3. Conectînd la ieşire o sarcină de 1-2 A, se manevrează butonul potenţiometrului P1 pînă cind tensiunea pe sarcină începe să scadă. Aceasta înseamnă că tranzistorul T3 s-a deschis suficient pentru a bloca parţial pe T1 şi respectiv, T2. Putem face acum un scurtcircuit la ieşire atingînd capetele rezistenţei de sarcină cu un conductor liţat. Se va produce o scinteie (descărcarea lui C2), după care tensiunea de ieşire va cădea practic la zero.
Prin înlăturarea scurtcircuitului, tensiunea de ieşire trebuie să revină la valoarea iniţială. Fiecărei poziţii a cursorului lui P1 îi corespunde un curent limită de la care începe intrarea În acţiune a protecţiei, Domeniul total depinde de valoarea exactă a lui R4, de factorul de amplificare al lui T3 şi de valorile P1-R3.
Cu piesele indicate in schema s-a obţinut o limitare a curentului intre 1 A şi 3 A. Valoarea potenţiometrului P1 poate fi corectată prin montarea în paralel pe extremităţile sale a unei rezistenţe fixe (220-500 Ω). In final, cursa lui P1 va fi gradată şi etalonată prin măsurarea curenţilor de limitare.
La montare se recomandă ca rezistenţa R4 să fie cît mai depărta-tă de restul pieselor. Tranzistorul T2 împreună cu radiatorul său se montează pe unul dintre pereţii cutiei, izolat bine din punct de vedere electric de aceasta.
Articole din aceasi revista
