Circuitul unui amplificator, a cărui schemă este mai puţin “clasică”, poate fi văzut în figura 47.
Primul tub, tip EF 86, lucrează într-un montaj special, cu tensiunea anodieă scăzută si cu tensiunea de ecran luată de la catodtul etajului următor. Amplificarea de tensiune a unui astfel de montaj poate atinge o valoare neobişnuit de mare — peste 1000. Comutatorul K introduce în paralel cu intrarea tubului EF86 o capacitate de 500 pF, utilă în cazul în care o amplificare prea mare a frecvenţelor acute este nedorită. O variaţie continuă a tonului este asigurată de potenţiometrul R2. Se poate observa câ rezistenţa de grilă a tubului EF 86 are o valoare mare – Mohmi. La nevoie se vor utiliza două sau irei rezistenţe de valoare convenabilă, legate în serie. Rezistenţele se vor ecrana.
Datorită alimentării ecranului de la catoda tubului următor, are loc o reacţie negativă care stabilizează funcţionarea pentodei. Capacitatea parazită a tubului EF86 este neutralizată prin condensatorul C5, care are o capacitate de aproximativ 1 pF. Un astfel de condensator se realizează practic prin răsucirea a două fire izolate de l-2 cm lungime. Condensatorul C5 va fi ajustat în aşa fel încît etajul să nu prezinte tendinţe de oscilaţie.
Partea triodă a tubului EABC80 este montată ca defazoare în vederea atacării celor două tuburi finale tip HL84 care lucrează în contratimp. Semnalul, defazat cu 180°, este cules de la anodul, respectiv catodul tubului EABC80 şi aplicat celor două grile finale prin intermediul unor rezistenţe de 47 Kohmi. Acestea din urmă au ca scop stabilizarea etajului final şi înlăturarea posibilităţii ca acesta să intre în oscilaţie.
O altă reţea de reacţie negativă cuprinde întreg amplificatorul – de la secundarul transformatorului de ieşire la grila tubului de intrare. Datorită condensatorului C9, reacţia este selectivă, ea fiind mat puternică la frecvenţele audio înalte. în acest fel are loc o corecţie a sunetelor joase, care extinde curba de frecvenţă a amplificatorului.
Un astfel de amplificator prezintă distorsiuni nelineare şi de frecvenţă foarte miei. Puterea nominală de 4 waţi poate fi obţinută aplicînd la intrare un semnal de aproximativ 100 mV. Această sensibilitate este suficientă pentru ca amplificatorul să poată fi atacat direct cu o doză de redare piezoelectrieă, sau cu semnalul obţinut de 1a un radioreceptor, după detecţie. Pentru alte utilizări se va putea folosi un preamp1ificator corespunzător.
Redresorul care va alimenta acest amplificator va trebui să debiteze 250 V/l00mA pentru alimentarea anodică şi 6,3 V/2,2 A pentru încălzirea filamentelor.
Tubtul EF86 va fi în mod obligator prevăzut cu blindaj şi se vor ecrana toate legaturile care duc la grila acestui tub şi la poleniiometrul de reglaj al tonului.
Lista de material
Articole din aceasi publicatie
