Pentru audioamatorii avansaţi, care doresc să obţină maximum de rezultate, indiferent de cost, precum şi pentru cei ce se ocupă de înregistrarea sunetului, prezentăm un preaniplificator – egalizor perfecţionat.
Urmărind schema electrică (fig 36), vedem că acest aparat se compune dintr-un etaj echipat cu tubul OF 86, pentru amplificarea semnalelor foarte mici. Pentru amplificarea semnalelor date de un picup se utilizează o dublă triodă tip ECC81. În acest etaj găsim şi circuitele de egalizare pentru diferite tipuri de discuri. Urmează un etaj de amplificare cu tubul ECC83, care cuprinde sistemul de control al tonalităţii, foarte eficace în acest montaj. În sfîrşit, mai vedem încă un tub EP86, care de această dată este folosit ca repetor catodic, avînd drept scop obţinerea unei impedanţe de ieşire joase, pentru motivele arătate anterior.
Primul etaj este clasic, cu excepţia faptului că nu se utilizează negativarea automată, catodul tubului fiind conectat la masă. În loc de negativare prin rezistenţă catodică se foloseşte o rezistenţă de grilă de valoare foarte mare (10 megohmi), negativarea facîndu-se în accst caz datorită căderii de tensiune provocate de curentul de grilă. Amplificarea acestui etaj este de aproximativ 90. Un potenţiometru separat reglează nivelul semnalului aplicat la intrarea tubului EF 86.
Preamplîficatorul “fono”, la care se poate conecta o doză de redare magnetică sau piezoelectrică, utilizează tubul ECC81, cuprinzînd două triode. Amplificarea globală a acestui etaj este de aproximativ 70, din cauza atenuării introduse de circuitele de egalizare. Ambele triode sint negativate prin curenţi de grilă, catodele respective fiind legate la masă. Prima triadă are o buclă de reacţie negativă (de la placă: la grilă) cu ajutorul căreia se obţine o corecţie a frecventelor joase. Întrucît corecţia necesară diferă pentru discurile standard şi micro, s-a prevăzut un comutator cu două poziţii în acest scop. În prima poziţie ridicarea frecvenţelor joase începe la 500 Hz, în cel de-al doilea caz la l000 Hz.
Corecţia frecvenţelor înalte are loc în trepte de cîte 3 dB, la frecventa de 10.000 Hz. În total comutatorul respectiv are 6 poziţii şi permite o atenuare de maximum 16 dB a frecvenţelor acute.
În cele două etaje descrise mai sus, se vor folosi exclusiv rezistenţe de 0,5 waţi, pentru a micşora pe cît posibil zgomotul introdus de acestea. ‘
Un potenţiometru separat reglează nivelul preamplficatorului “mono” şi permite, la nevoie, efectuarea unui mixaj cu semnalele provenite de la intrarea de nivel mic.
Între cele două triode ale tubului CCC83 se afiseaza circuitele de control al tonalităţii. Aceste circuite cuprind două potenţiometre, prin reglarea cărora se poate obţine o atenuare sau o amplificare a frecvenţelor înalte (20.000 Hz) sau joase (20Hz) de +20dB. Lipsa condensatoarelor de negativare (catode nedecuplate) are drept efect o reacţie negativă de curent, care îmbunătăţeşte factorul de distorsiuni ne lineare al acestui etaj.
Ultimul etaj este un repetor catodic clasic şi nu necesită comentarii. De menţionat că tubul EF86 este utilizat ca triodă, prin legarea împreună a anodului cu ecranul.
Pentru o tensiune de ieşire de 1 volt, sensibilitatea acestui preamplificator este de 4 mV la bornele “microfon”, de 6 mV la bornele “fono” şi de 250 mV la bornele “nivel mare”. Acestea din urmă permit conectarea unui radioreceptor (de la ieşirea diodei).
În figura 37 poate fi văzut aspectul exterior al aparatului.
Articole din aceasi publicatie
