Tanarul audioamator

Cateva cuvinte din carte:

La orice mişcare pe care o facem, aerul înconjurător se mîşcă şi el, punînd în mişcare unele obiecte uşoare.
Făcînd să “oscileze” un corp oarecare, supunem oscilaţiei respective şi aerul, întrucît el vine în contact cu toate obiectele şi începe deci să se mişte îm¬preună cu ele. Aceste oscilaţii se propagă în aer întocmai ca undele formate la suprafaţa unui lac cînd aruncăm o piatră. Ele se propagă în toate direcţiile, slăbind din intensitate în mod progresiv şi stingîndu-se pînă la urmă.

Aerul poate transmite concomitent oscilaţii cu caracteristici cu totul diferite şi fiecare din ele se comportă independent, ca şi cum celelalte oscilaţii n-ar fi prezente.

Majoritatea fiinţelor vii posedă un organ foarte sensibil la oscilaţiile aerului; acesta este urechea. Dacă omul percepe un sunet, înseamnă ca undeva a avut loc o oscilaţie care a ajuns pînă la părţile interioare ale urechii si a excitat nervii auditivi. Putem deci spune că sunetul este o vibraţie care se propagă într-un anumit mediu – de obicei in aer – şi care, percepută de organele auditive, dă naştere în creier senzaţiei sunetului.