Difuzorul

Difuzorul nu este altceva decît un emitator acustic care transformă puterea electrică în unde acustice. Orice difuzor este compus dintr-un sistem mobil care transformă oscilaţiile electrice în vibraţii me­canice si o membrană care, sub acţiunea sistemului mobil, emite unde acustice în aerul înconjurător.

Difuzoarele moderne folosesc principiul electrodinainie pentru transformarea puterii electrice în ener­gie mecanică. Acest principiu permite obţinerea unor vibraţii de amplitudine mare fără distorsiuni prea mari şi are o funcţionare stabilă.

Sistemul mobil al unui difuzor de acest tip cuprinde o bobină mobilă (fig. 28) care se mişcă în întrefierul unui magnet permanent.

Difuzoarele mari asigură o mai bună reproducere a frecvenţelor joase decît cele mici. Pe de altă parte, difuzoarele mari reproduc mai puţin bine frecvenţele acute, din cauza masei sistemului mobil. Din această cauză pentru a se putea ajunge la o redare com­pletă a întregului spectru de sunete, utilizarea mai multor difuzoare este inevitabilă.

Instalaţiile de înaltă fidelitate folosesc filtre care împart gama de audiofrecvenţă în două sau trei sub-game. Fiecare din aceste subgame alimentează un difuzor (sau un ansamblu de difuzoare) adecvat. Avantajele acestei metode sint următoarele:

a — fiecare difuzor, nefiind destinat decît reprodu­cerii unei benzi de frecvenţe audio înguste, poate avea un randament mai ridicat;

b — frecvenţele înalte nu mai sînt modulate prin deplasarea sistemului mobil la frecvenţe joase, deci distorsiunile de intermodulaţie sînt suprimate.

În afară de difuzoarele electrodinamice cu magnet permanent sau cu bobină de excitaţie, în radioreceptoarele moderne se mai pot întîlni difuzoare piezoelectrice şi difuzoare electrostatice (condensator). Acestea din urmă se utilizează îndeosebi pentru re­darea frecvenţelor acute.

Construcţia practică a unei cutii tip „bas-reflex”, pentru diferite mărimi de difuzoare, este dată în ultimul capitol al acestui volum.