4.2. Stabilizatoare de tensiune continuă, monolitice, de uz general
În istoria de peste 15 ani de la lansarea în fabricaţie, generalizarea şi utilizarea practică a familiei de stabilizatoare de tensiune de uz general, integrate, se regăsesc principalele elemente care marchează momentele evoluţiei întregii clase de stabilizatoare monolitice.
Prima generaţie, dominată de ideea utilizărilor multiple, a apărut la sfîrşitul deceniului al şaptelea. Prin însăşi rnodui de construcţie a circuitelor, utilizatorului i se permite accesul la intrările şi ieşirile blocurilor funcţionale. Acelaşi tip de circuit integrat se poate folosi pentru realizarea unei multitudini de configuraţii. Circuitele caracteristice primei generaţii (µA 723; LM 304; LM 305 etc.) se folosesc la realizarea de surse de tensiune stabilizată, pozitivă sau negativă, liniare şi în comutaţie, precum şi la realizarea de generatoare de curent constant, de stabilizatoare de temperatură, de intensitate luminoasă etc. Indiferent de domeniul de aplicaţie, utilizatorului i se cere numai efortul de a alege tipul protecţiei la scurtcircuit şi limita curentului maxim de ieşire. Evident, stabilizatoarele din prima generaţie se livrează în capsule cu mai mult de 3 terminale (de mică putere), ceea ce înseamnă că s-a sacrificat ideea furnizării unui curent de valoare mare la ieşirea în favoarea ideii de versatilitate maximă.
Un compromis între cele două idei, marcînd o perfecţionare a tehnicii, s-a realizat la stabilizatoarele cu 4 terminale, (µA 78 G; µA 79 G), unde s-au integrat circuite de protecţie (la scurtcircuit la ieşire, protecţie termică, funcţionarea tranzistorului serie în aria de siguranţă) şi un tranzistor serie de putere. Utilizatorul are acces la intrarea neinversoare a amplificatorului de eroare, astfel că poate ajusta nivelul tensiunii de ieşire la valoarea cîorită. Aplicaţiile lor acoperă încă în prezent un domeniu larg, iar performanţele electrice sînt întrucîtva diferite faţă de cele ale stabilizatoarelor din prima generaţie. Aceste circuite nu se pot considera ca o nouă linie de evoluţie, ci doar ca o verigă de tranziţie.
O concepţie nouă de schemă electrică s-a implementat în stabilizatoarele monolitice de uz general din generaţia a doua (LM 317, LM 337). Aceste stabilizatoare apărute în a doua jumătate a deceniului 8, conţin integrate circuite de protecţie perfecţionate, un tranzistor de putere (1,5 A), folosesc o schemă electrică de tip flotant şi nu necesită decît trei terminale. Stabilizatoarele respective se livrează în capsule specifice tranzistoarelor. Sub aspectul aplicaţiilor, domeniul lor este puţin mai restrîns comparativ cu prima generaţie, însă utilizarea este mult simplificată.
În paragrafele următoare se prezintă caracteristicile celor două generaţii de stabilizatoare de tensiune continuă de uz general şi tehnicile de circuit legate de construcţia aplicaţiilor specifice pentru fiecare generaţie.
Articole din aceasi publicatie