Stabilizatoare de tensiune – Amplificator de eroare

4.1.2. Amplificator de eroare

În alcătuirea amplificatorului de eroare intră unul sau două etaje diferenţiale de amplificare. De obicei, rezisten­ţele de sarcină din aceste etaje se înlocuiesc prin genera­toare de curent, realizate cu tranzistoare, în scopul creş­terii amplificării şi al economisirii de arie pe cip.

Deoarece stabilizările de intrare şi de sarcină sînt direct afectate de mărimea amplificării de tensiune în buclă deschisă, creşterea acesteia constituie scopul prin­cipal în proiectarea amplificatorului de eroare; în afara acestei caracteristici se impune ca:

• tensiunea şi curentul de decalaj la intrare să aibă valori cît mai mici (mV, respectiv µA),
• coeficientul de rejecţie la intrare a tensiunii de ali­mentare cît mai mare,
• stabilitate în frecvenţă,
• rezistenţă dinamică de ieşire cît mai mică.

Intrarea în oscilaţie la frecvenţe ridicate a amplifica­torului se evită prin compensare în frecvenţă; majorita­tea stabilizatoarelor de tensiune continuă conţin reţeaua de compensare implementată (integrată) în cip. Există însă şi tipuri de stabilizatoare, aşa cum se va arăta, la care această posibilitate este lăsată la îndemîna utilizato­rului. De menţionat că o compensare prin reducerea exa­gerată a benzii de frecvenţă este neindicată, deoarece conduce la creşterea impedanţei de ieşire a stabilizatorului la frecvenţe înalte.