Stabilizatoare de tensiune fixa – Caracteristici

4.3.1. Caracteristici

Versatilitatea stabilizatoarelor de tensiune continuă de uz general conduce la două inconveniente. în proiectarea aplicaţiilor (relativ laborioasă), se face apel la compo­nente externe. Performanţele electrice obţinute pot im­plica costuri de producţie destul de ridicate.

Stabilizatoarele de tensiune fixă uzuale s-au proiectat în ideea folosirii pentru stabilizarea locală a tensiunii de alimentare pe module cu circuite integrate. Ele aduc avan­tajele simplităţii maxime de utilizare şi optimizării rapor­tului cost-performanţă. în acest scop, s-a recurs la diver­sificarea lor pe două direcţii: tensiune de ieşire şi curent maxim de ieşire (fig. 4.63). Totodată s-a impus limita ce­lor trei terminale pentru a se livra în capsule ieftine (TO-3, TO-39, TO-92, T0-202, T0-220), adaptate la ni­velul maxim de curent furnizat la ieşire.

Caracteristicile generale ale acestui tip de stabiliza­toare sînt:

• în aplicaţiile de bază nu necesită componente ex­terne,
• tensiunea de ieşire, fixată intern, se garantează cu o precizie de 4—6% (variante comerciale).
• limita curentului maxim de ieşire, fixată intern prin circuitul de protecţie la suprasarcină, este în general dependentă de temperatură (excepţii — stabilizatoarele din seriile µA 79M00; LM 120; LM 145).
• stabilizatoarele conţin circuitul de menţinere a funcţionării tranzistorului serie în aria de siguranţă (vezi fig-. 4.64)*.
• circuitul de protecţie intern (T_IM=150°C) asigură imunitate la scurtcircuitarea ieşirii la masă pe o durată nedefinită.

Stabilizările de intrare şi de sarcină, rejecţia tensiunii de ondulaţie prezintă valori satisfăcătoare pentru cea mai mare parte din aplicaţii (vezi tabel 4.3). Se remarcă to­tuşi că nivelul de performanţă este inferior stabilizatoare­lor de uz general din a doua generaţie.

Stabilizatoarele de tensiune fixă uzuale se utilizează frecvent Ia o putere disipată apropiată de valoarea maxim admisă. în vederea dimensionării corecte a radiatorului, foile de catalog specifică rezistenţa termică jocţiune-capsulă.

Proiectarea aplicaţiilor de tip flotant se facilitează prin garantarea valorii maxime a variaţiei curentului con­sumat în gol (ΔI_G), pentru o variaţie specificată a ten­siunii de intrare. De asemenea, se indică rezistenţa (dina­mică) văzută la ieşirea stabilizatorului, la o frecvenţă spe­cificată.

Dat fiind costul redus şi gradul ridicat de diversifi­care stabilizatoarele de tensiune fixă uzuale au restrîns considerabil piaţa stabilizatoarelor de uz general.

* La stabilizatoarele din seria µA 78L00 această protecţie s-a realizat prin supradimensionarea ariei de emitor a tranzisto­rului serie.