1.2. Rolul stabilizatorului de tensiune în aparatura electronică
Reţeaua de distribuţie de curent alternativ constituie sursa principală ele energie electrică pentru alimentarea montajelor electronice.
Redresoarele realizează conversia energiei de curent alternativ, furnizată de reţea, în energie de curent continuu solicitata de consumatori. Exceptînd consumurile pe care le reclamă instalaţiile de putere, sursele de tensiune de curent continuu utilizate la alimentarea aparaturii electronice sînt de puteri relativ mici. Aşa de pildă, majoritatea schemeldr cu tranzistoare necesită fie tensiuni pozitive, fie tensiuni negative de ordinul a ±24 V şi curenţi de pînă la 5 A… 10 A. Scliemele echipate cu amplificatoare operaţionale reclama surse de polaritate dublă, valorile cele mai frecvente ale tensiunii de alimentare fiind ±12 V; ±15 V. În montajele cu circuite logice de tip TTL tensiunea de alimentare este + 5 V, iar consumul de curent electric atinge cîţiva amperi, în funcţie de complexitatea schemei.
Variaţiile relativ mari ale tensiunii reţelei*, se transmit şi se resimt şi în tensiunea obţinută la ieşirea redresorului. Pentru a garanta funcţionarea normală a unui aparat electronic se impune ca variaţia tensiunii sursei de alimentare să nu depăşească anumite limite, dependente de performanţele aparatului. Astfel, unele blocuri electronice din staţiile de radiocomunicaţii admit abateri ale tensiunii de- alimentare de 2 … 3%, iar curentul care alimentează bobinele de deflecţie la televizoare necesită stabilizări de 0,5 … l%. Cu cît aparatul electronic este mai sensibil, sau mai precis, cu atît trebuie să fie mai stabilă sursa lui de alimentare; de exemplu, pentru un microscop electronic tensiunea de alimentare nu trebuie să varieze cu mai mult de 0,005%, în timp ce amplificatoarele de curent continuu şi unele aparate de măsurare de înaltă clasă de precizie reclamă tensiuni cu o stabilitate superioară cifrei 0,0001%.
Stabilizatoarele sînt circuite electronice, care se conectează între sursa de alimentare şi consumator, avînd rolul de a menţine constante tensiunea sau curentul consumatorului în raport cu variaţiile tensiunii sursei, ale rezistenţei sarcinii, ale temperaturii ambiante şi ale altor factori perturbatori.
În principiu, stabilizarea unei tensiuni continue se poate asigura fie „înainte” de redresor, menţinînd constantă tensiunea alternativă de alimentare, fie „după” redresor, intercalînd între acesta şi sarcină un element capabil să preia variaţiile de tensiune.
Dacă prima variantă stabilizează numai variaţiile tensiunii de reţea, cea de a doua prezintă avantajul că menţine constantă tensiunea pe sarcina indiferent de cauzele care tind să o modifice. Stabilizatoarele din a doua categorie sînt preferate şi au căpătat o largă răspîndire practică. Deşi acestea pot fi realizate cu componente electronice discrete, în prezent se fabrică, cu predilecţie, sub formă de circuite integrate ceea ce favorizează tipizarea lor. Tendinţa de tipizare a căpătat o amploare tot mai largă în ultimul timp, facilitînd în mai mare măsură alegerea stabilizatoarelor de tensiune în concordanţă cu specificul aplicaţiei.
Dezvoltarea microelectronicii, a atras după sine în ultimul deceniu o evoluţie spectaculoasă a producţiei stabilizatoarelor de tensiune din a doua categorie, prezentate sub formă de circuite integrate specializate.
Industria românească de componente electronice produce, la IPRS-Băneasa şi la ICCE-Bucureşti, o gamă largă de stabilizatoare de tensiune sub formă de circuite integrate monolitice*:
- La IPRS-Băneasa
TAA 550 — stabilizator de tensiune fixă — (1974)
βA 723 — stabilizator de tensiune pozitivă — (1977)
- La ICCE-Bucureşti
ROB 723 – stabilizator de tensiune pozitivă – (1976)
ROB 305 – stabilizator de tensiune pozitivă – (1978)
ROB 1468 – stabilizator de tensiune dual – (1981)
ROB 317 – stabilizator de tensiune pozitivă de medie putere – (1982)
ROB 323 – stabilizator de tensiune fixă 5 V/3A – (1983)
ROB 304 – stabilizator de tensiune negative – (1983)
* Constructorii de aparatură electronică garantează funcţionarea normală pentru variaţii ale tensiunii de reţea în limitele + 10%, —15% din valoarea nominală.
* În paranteză se indică anul omologării produsului.
Articole din aceasi publicatie