1.6. Parametri electrici
Parametrii unui stabilizator de tensiune continuă* se clasifică în două categorii:
- valori limită absolută,
- caracteristici electrice.
Valorile limită absolută, care descriu încărcarea maximă a stabilizatorului, reprezintă parametrii prin a căror respectare se garantează funcţionarea stabilizatorului în conformitate cu specificaţiile caracteristicilor electrice. Atingerea sau depăşirea lor conduce, de obicei, la deteriorarea ireversibilă a stabilizatorului. Valorile limită absolută indicate de obicei de fabricanţii de circuite integrate stabilizatoare de tensiune sînt următoarele:
- tensiunea maximă de intrare, VIMax,
- puterea disipată, PD Max,
- domeniul temperaturii ambiante de funcţionare, TA Max, TA min
- domeniul temperaturii de stocare, TS Max, TS min
Caracteristicile electrice descriu funcţionarea propriu- zisă a stabilizatorului; ele se referă la:
- limitele de intrare şi de ieşire*
- tensiunea de intrare v1
- tensiunea de ieşire, V0,
- diferenţa de tensiune intrare-ieşire (v1—V0),
- curentul de vîrf la ieşire, I0M
- curentul de ieşire în scurtcircuit, ISC,
- curentul consumat în gol, IG
- precizia cu care se controlează nivelul tensiunii la ieşire în domeniul de variaţie, la acţiunea unor factori perturbatori variabili (tensiunea de intrare, curentul de ieşire, temperatura ambiantă etc.); în această categorie se includ:
- stabilizarea de intrare (linie), Kv — reprezintă variaţia procentuală a tensiunii de ieşire pentru o variaţie specificată a tensiunii de intrare, în condiţiile menţinerii constante a curentului de ieşire şi a temperaturii mediului ambient.
— stabilizarea de sarcină, KL reprezintă variaţia procentuală a tensiunii de ieşire pentru o variaţie specificată a curentului de ieşire în condiţiile menţinerii constante a tensiunii de intrare şi a temperaturii mediului ambient.
— coeficientul de temperatură al tensiunii de ieşire. Kt — reprezintă raportul dintre variaţia tensiunii de ieşire măsurate la extremităţile domeniului temperaturii ambiante de funcţionare şi mărimea acestui domeniu, exprimat procentual faţă de valoarea tensiunii de ieşire măsurate la TA=25°C, în condiţiile menţinerii constante a tensiunii ele intrare şi a curentului de ieşire.
— stabilitatea pe termen lung, LTS* — reprezintă variaţia procentuală a tensiunii de ieşire, măsurată după 1 000 ore de funcţionare în condiţii de viaţă accelerată (tensiune de intrare şi putere disipată maxime).
Dacă prin construcţia stabilizatorului, utilizatorului nu i se permite ajustarea tensiunii la ieşire, în definirea parametrilor de mai sus se renunţă la normarea prin V0; în acest caz parametrii menţionaţi devin:
— stabilizarea de intrare:
— stabilizarea de sarcină:
— coeficientul de temperatură al tensiunii de ieşire:
— rejecţia tensiunii de ondulaţie (pulsaţie), RR* — reprezintă raportul exprimat în decibeli (dB) dintre valorile vîrf la vîrf ale tensiunii de ondulaţie măsurate la intrare (Vir), respectiv la ieşire (Vor), pentru o frecvenţă specificată:
- tensiunea de zgomot la ieşire, VN reprezintă valoarea eficace a tensiunii de zgomot măsurată la ieşirea stabilizatorului, într-o bandă de frecvenţă specificată, în condiţiile menţinerii tensiunii de intrare şi a curentului de ieşire la valori constante şi a absenţei tensiunii de ondulaţie.
La acţiunea simultană a tuturor factorilor perturbatori, variaţia tensiunii de ieşire se poate aproxima prin relaţia:
unde t este timpul măsurat din momentul punerii în funcţiune a stabilizatorului.
Parametrii electrici enumeraţi sînt comuni pentru marea majoritate a stabilizatoarelor de tensiune continuă. în funcţie de particularităţile fiecărei familii de stabilizatoare se mai pot utiliza şi alţi parametri. Vom prezenta definiţiile parametrilor respectivi în capitole consacrate acestor familii.
O comparaţie între două tipuri de stabilizatoare, din punctul de vedere al performanţelor, se poate face calculînd:
- variaţia tensiunii la ieşire, ΔV0, sub influenţa tuturor perturbaţiilor menţionate anterior (v. relaţia 1.6),
- eficienţa transferului de putere în regim normal de funcţionare, exprimat prin raportul între puterea furnizată la ieşire, P0 şi puterea aplicată la intrare, P1, care reprezintă randamentul stabilizatorului de tensiune:
* Mărimile prezentate se referă în primul rînd la stabilizatoarele de tensiune integrate monolitice.
* Mărimile variabile în timp se scriu cu litere mici, iar mărimile constante cu litere mari.
* Long Term Stability (engl.) – LTS
* Ripple Rejection (engl.) – RR
Articole din aceasi publicatie