Stabilizatoare de tensiune – Alegerea diodei D

2.2.5. Alegerea diodei D

Este cunoscut faptul că la comutaţia unei diode din starea de conducţie directă în starea de blocare există o (scurtă) perioadă de timp în care dioda nu este capabilă să blocheze tensiunea inversă aplicată. In acest interval de timp dioda se comportă ca un scurtcircuit. Apoi ur­mează un regim tranzitoriu prin care se atinge valoarea staţionară a impedanţei mari de blocare. Timpul necesar ca toţi purtătorii de sarcină minoritari acumulaţi în ve­cinătatea joncţiunii la polarizarea directă să fie eliminaţi se numeşte timp de revenire inversă t_rr,, fig. 2.44.

La un stabilizator în comutaţie această perioadă în care dioda rămîne încă în starea de conducţie, după satu­rarea tranzistorului de comutaţie poate constitui cauza ur­mătoarelor inconveniente:

• tranzistorul urmează să debiteze la o impedanţă foarte mică; în acest caz în circuit apar situaţii în care valoarea de vîrf a curentului poate depăşi de cîteva ori valoarea curentului prin sarcină, ceea ce poate conduce la scurtarea duratei de viaţă a tranzistorului în comutaţie;
• aceste vîrfuri de curent au influenţe dăunătoare asupra blocurilor dinaintea stabilizatorului (redresorul şi transformatorul de reţea), constituind o sursă puternică de paraziţi care se transmit şi în blocurile electronice ali­mentate;

— existenţa vîrfurilor de curent diminuează randa­mentul sursei de alimentare.Avînd în vedere cele de mai sus, este necesar ca în stabilizatoarele de tensiune în comutaţie, dioda D să aibă un timp de revenire inversă t_rr  cît mai scăzut.