Staţia de telecomandă pe care o prezentăm face parte din categoria staţiilor multiton şi lucrează în banda de 27,120 MHz. Deşi nu este o staţie proporţională, ea asigură execuţia comenzilor cu mare fineţe raportat la un preţ relativ scăzut.
Staţia se poate adapta unui micro-model redus, maşină sau vapor, asigurând următoarele comenzi: mers înainte, stop, mers înapoi, sensul stînga sau dreapta. Datorită aglomerării staţiilor de emisie profesionale în banda de 27 MHz, s-au introdus noi reglementări pentru eliberarea autorizaţiei de telecomandă, condiţii care vizează utilizarea frecvenţelor numai din cadrul canalelor 4, 9, 14, 19, 24, 30, conform indicaţiilor din tabel. Cristalele de cuarţ vor asigura o precizie de 50xl0^-6, spectrul de semnale transmise nedepăşind banda de 10 kHz. puterea emiţătorului fiind de 1 W în antenă, iar radioreceptorul este obligatoriu tip superheterodină.
De asemenea, în noile reglementări se arată că o staţie de telecomandă nu poate fi utilizată în alte scopuri (antivol, comanda uşilor de garaje etc.) decît pentru dirijarea micromodelelor de tip navomodele, aeromodele sau maşini.
In lumina acestor indicaţii a fost concepută staţia de telecomandă prezentată mai jos. Radioemiţătorul are un oscilator Pierce pilotat cu cristal de cuarţ, prevăzut cu un circuit oscilant acordat pe frecvenţa cristalului de cuarţ, circuit care este montat în colectorul tranzistorului BC 109. Oscilatorul este cuplat capacitiv cu un etaj final (tranzistorul 2N3375) modulat în emitor cu un tranzistor npn BD 135. Antena acordată la centru, lungă de 1,20 m, este cuplată cu etajul final printr-un filtru PI format din inductanţa L2 (18 spire cu sîrmă CuEm cu diametrul de 0,4 mm, diametrul bobinei 8 mm) şi două condensatoare de 100 pF şi semireglabil de 60 pF. Cu ajutorul unui măsurător de cîmp sau. al unui instrument de măsură, montat între baza antenei şi masă, se stabileşte acordul optim al circuitului.
Oscilatorul în dinţi de ferăstrău este realizat cu un tranzistor TU J (2 N 2646 sau 2 N 2647), reglajul pe frecvenţa dorită realizîndu-se cu cele trei potenţiometre. Bobina Lx se realizează pe o
carcasă (fi 8) din polistiren, prevăzută cu miez reglabil, avînd 13 spire din sîrmă de CuEm cu diametrul de 0,4 mm. Şocul de radiofrecvenţă se confecţionează cu sîrmă de CuEm (fi = 0,12 mm) pe corpul unei rezistenţe de lMohm/0,5 W.
Bobina de antenă L3 are 21 de spire cu sîrmă de CuEm 0,6 mm, bobină care ajută la îmbinarea celor două tronsoane de antenă (fiecare de 0,6 m).
Radioemiţătorul se alimentează la 12 V sau la 3 baterii de 4,5 V.
Radioreceptorul (fig. 2) este o super-heterodină cu media frecvenţă pe 455 kHz. Semnalul captat de antenă (80 cm lungime) este aplicat pe baza primului tranzistor AF 195 simultan cu semnalul a cărui frecvenţă, 26,635 MHz, este dată de frecvenţa cristalului de cuarţ X. în colectorul tranzistorului AF 125 se obţine astfel un semnal cu frecvenţa de 455 kHz, amplificat cu trei etaje (mediile frecvenţe de la radioreceptorul «CORA»). După detecţie şi amplificare (3 x EFT 320), semnalul este aplicat unor filtre de audiofrecvenţă realizate pe oale de ferită cu diametrul de 12 mm şi înălţimea de 10 mm (bobina L1 are 600 de spire, bobina L2, 750 de spire, bobina L3, 900 de spire cu sîrmă CuEm 0.07 mm).
La apariţia unui semnal a cărui frecvenţă F1 este diferită de frecvenţa Fi a circuitului oscilant L1C1, reactanţa inductivă a acestuia este mică, semnalul trecînd spre «masă».
La egalitatea frecvenţei semnalelor creşte reactanţa inductivă a circuitului oscilant, mărind amplificarea etajului pînă la atragerea releului R (300 ohmi). Etajul (Darlington) este prevăzut cu un circuit de reacţie care întoarce o parte a semnalului către baza tranzistorului EFT 320, şi componenta pozitivă a acestuia este transmisă la masă.
Acordarea filtrelor se realizează in-trerupînd la montajul emiţătorului circuitul în punctul C, care se cuplează cu circuitul receptorului în punctul A. Acţionînd pe unul din butoanele B1 – B3, se reglează potenţiometrul de 4,7 kohmi (de exemplu), pînă cînd unul din relee se va anclanşa. Operaţia se continuă pentru toate comenzile. Reglajul se face pentru un semnal minim de audiofrecvenţă.
Cu contactele releelor R1 şi R2 este acţionat electromotorul servomecanis-muiui SM al mecanismului de direcţie al micromodelului. Reieul R3, prin contactele sale, schimbă starea unui circuit basculant bistabil format din trei părţi NAND ale unui circuit integrat CDB 400, care, la rîndul său, comandă două circuite basculante CBB1 şi CBB2 (CDB 474) legate în serie.
Ieşirile acestor circuite Q1, Q1 (negat), şi Q2, Q2 (negat) sînt legate la o matrice formată din patru porţi SI (CDB 408) care transformă semnalul codificat din cod binar în cod zecimal (fig. 4).
La primul impuls, releul R4 este atras întrerupînd alimentarea electromotorului de propulsie (comanda STOP); al doilea impuls permite inainte; al treilea impuls este atras reieul R5 care schimba sensul de alimentare al electromotorului MP (comanda ÎNAPOI); al patrulea impuls, micromodelul merge înainta; al 5-lea impuls repetă comanda impulsului numarul 1.
Durata de comutare a releelor R4 si R5 este numai în funcţie de comanda dată de operator. Alimentarea circuitelor integrate se face cu o tensiune de +5 V obţinută de la un stabilizator realizat cu tranzistorul BD135 (montat pe radiator) şi o diodă Zener tip PL4V7Z.
Alimentarea întregului receptor se face din două baterii de 4,5 V.
Se recomandă ca receptorul sa fie realizat pe plăcuţe cu circuit imprimat montate suprapus; pe prima placuta se montează partea de radioifrecventa, iar pe cea de-a doua se montează filtrele şi circuitele imprimate. In fig 5 este dată şi schema de legături a ciruitelor integrate CDB 400, CDB 474 şi CDB 408.
Articolul vizualizat este (daca vrei sa vezi alt articol selecteaza din lista de mai jos):
