Remove term: Sursa de tensiune Sursa de tensiun

Intrucât majoritatea amplificatoarelor de putere solicită tensiuni mari redresate şi stabilizate, în schemele de mai jos recomand o sursă ce satisface acest deziderat.

După cum arată şi titlul, sursa oferă 60 volţi cu 1,5 mp. cu o abatere, la situaţia cu sarcină sau fără sarcină de +0,5 Volţi.

Din studiul schemei, observăm că această sursă este protejată la scurt circuit.

Schema electrică, se compune din trei părţi distincte, de ai căror parametrii calitativi depinde precizia în funcţionare a întregului ansamblu.

Redresorul (Schema 1)

Pentru început, observăm că transformatorul trebuie să suporte puterea ce o dorim, fără a avea căderi de tensiune în situaţia de sarcină sau de gol. De aceea am ales o secţiune de circa 10 cm pătraţi. De exemplu transformatoare de reţea recuperate de la televizoarele Temp 2, Rubin 102, Temp 6, dacă posedăm, cu particule orientate.

Pentru montajul prezentat s-a folosit un pachet de toleferosiliciu 10 cm pătraţi. Din calcul au ieşit 4,8 spire pe volt în primar şi 5,3 spire pe volt în secundar. Deci, primarul, înfăşurarea 1-2 va avea pentru 220 volţi, 1056 spire cu sârmă diametru 0,5 cupru emailat.

In secundar se ţine cont de căderile de tensiune în sarcină, astfel că se va calcula pentru o tensiune de 66 de volţi, adică 2×350 spire, cu un diametru al sârmei de 0,8 mm cupru emailat, aceasta fiind înfăşurarea 3-4-5. Pentru lampa LI se bobinează 37 spire cu sârmă cu un diametru de 0,5 mm, constituind înfăşurarea 6-7.

Se observă că redresarea se face a ambelor alternante cu numai două diode D1 şi D2. Se face economie de spaţiu, radiatori, aceasta deoarece se folosesc diodele I.P.R.S. 1N4007 sau F407.
Tensiunea redresată, atinge în’ gol circa 95 volţi şi este filtrată cu doi condensatori C1 şi C2 de 1500 MF/100 de volţi, de aceea nu se recomandă ca redresorul să nu funcţioneze în gol, fără a fi conectat la stabilizator un timp îndelungat.

Stabilizatorul (Schema 1)

Este compus din cinci tranzistoare din care, T1 şi T2 de putere de tip KU 605; KU 606 sau KU 607 ce au rolul de stabilizator serie, T3 şi T4 de tipul SF359 ca amplificator de eroare. T5 este de referinţă, tot de tipul SF359. Tranzistorul T6 de tip SF359 face parte din schema blocării la scurt circuit. Potenţiometrul P1 reglează fin, iar P2 reglează brut punctul de funcţionare al stabilizatorului.

Protecţia (Schema 2)

Protecţia conţine cinci tranzistoare. Rezistenţa P3, care hotărăşte pragul de acţionare a protecţiei, este ajustată funcţie de curentul dorit. Circuitul basculant rapid, compus din T7 şi T8, asigură conducţia instantanee a lui T6, care dă la masă tensiunea de colector a lui T5 şi care blochează stabilizatorul. Tranzistorul T9 este alimentat bază emitor cu tensiunea ce apare pe potenţiometrul P3.

Rezistenţa R8 din bază ajustează fin această tensiune pentru pragul de basculare. Tensiunea este culeasă din punctele 3 şi 4 schema 1.

Tranzistorul T10, are rolul de a nu exista niciodată situaţia, ca basculantul să se comute singur din diverse motive, variaţii de tensiune bruşte, scântei la bornele stabilizatorului etc.

Execuţia montajului

întâi se realizează redresorul şi se verifică căderile de tensiune la bornele lui cu sarcină sau fără. Acestea nu trebuie să depăşească 5 volţi la un curent de maximum 1,5 Amp. Cu cât variaţia este mai mică, cu atât redresorul este mai de calitate. Apoi se conectează stabilizatorul, fără ca protecţia să fie conectată. Potenţiometrul P1 reglaj fin se fixează pe poziţia de mijloc.

Potenţiometrul P2 se aşează şi el pe mijloc. Se verifică plaja de stabilizare a stabilizatorului prin scoaterea şi introducerea unei rezistente de sarcină, care să determine un curent de circa 0,5 Amp. O rezistentă de circa 100 de Ohmi. Variaţia tensiunii de ieşire în aceast caz trebuie să fie de circa ±0,2 volţi, dacă nu se realizează aceasta se acţionează din P2, modificând pragul de stabilizare.

După aceste două verificări, se va trece la conectarea protecţiei care va fi reglată în funcţie de curentul la care dorim să acţioneze.

Cu aceeaşi rezistenţă de 100 Ohmi la ieşirea stabilizatorului, acţionăm din rezistenţa P3 până tensiunea realizată la bornele ei va determina basculantul T7 şi T8 să se basculeze, implicit T6 se va deschide puternic. Altfel tranzistorul T10 cu punct fix de lucru, îl va bascula pe T7 şi T8 invers şi va ţine stabilizatorul blocat. Astfel, reglând din P3 şi micşorând mereu rezistenţa de sarcină ajungem la un curent de ieşire de 1,5 Amp., la care stabilizatorul să se blocheze. Apoi scoatem rezistenţa de sarcină şi facem scurt circuit la ieşire, stabilizatorul trebuie să se blocheze. Operaţiunea se face cu multă atenţie, gradat începând de la curenţi mici până la curentul maxim admis, 1,5 Amp.

Precizări

Deoarece la scurt circuit şi stabilizator blocat, toată puterea de 60 de Waţi cade pe tranzistoarele serie, T1 şi T2, acestea au fost montate pe radiatoare de 10 cm pătraţi, fiecare. Toate celelalte tranzistoare pentru siguranţa în funcţionare au fost montate pe radiatoare de 25 cm pătraţi, din tablă de aluminiu de 2 mm grosime.

Rezistenţele R9, R10 şi P3 vor fi realizate din sârmă de manganină sau crom-nichel de 0,7 mm diametru, cu contacte la capete cât mai sigure şi suspendate în aer sau pe ceramică. Potenţiometrul P2 se reglează definitiv, iar P3 va fi şi el cu acces limitat, pentru că nu se umblă la el, decât atunci când vrem să schimbăm pragul de blocare. Rezistenţa R8 este şi ea fixată definitiv la reglajul iniţial şi nu se mai ajustează decât dacă se schimbă tranzistoarele, în urma unor defecţiuni apărute în cadrul schemei de protecţie.

Rezistenţa R7 (Schema 1) va fi de 10 waţi sau constituită din mai multe rezistenţe serie, pentru a realiza puterea şi rezistenţa necesară şi vor fi degajate deoarece disipa căldură. Se recomandă ca fiecare placă a redresorului, a stabilizatorului şi a protecţiei să fie de sine stătătoare, pentru o depanare mai uşoară.

Placa 3 pe care se montează R9, R10, R3 şi D5 va fi şi ea conectată cu „c” la „B” şi cu „d” la „C” puncte ce se găsesc pe placa stabilizatorului (vezi schema 1).

Redresorul va fi montat pe o placă de pertinax pe transformator conform fig. 4.

Dioda D4 nu este absolut necesară, stabilizatorul lucrează şi fără ea. Condensatorii C1, C2, C4 şi P3 se montează separat de toate plăcile.