Un aparat pentru laboratorul electronistului amator, care fără a avea pretenţia unui generator de semnale de frecvenţă etalon, pune la dispoziţia amatorului cu un minim de cheltuială, prin folosirea unui minim de piese uzuale şi unui efort minim fizic, un intrument pentru reglarea traseelor de radiofrecvenţă a radioreceptoarelor şi televizoarelor.
Aparatul are un consum neglijabil de la reţea, doar câţiva waţi, poate fi alimentat şi de la un acumulator de 12 Volţi. El este alcătuit în alimentatorul de la reţea, un generator de audiofrecvenţă pe frecvenţă fixă de 1000 Hz. care serveşte şi la modularea în amplitudine sau în frecvenţă a semnalelor date de blocul principal, generatorul de semnale de radiofrecvenţă.
începem cu descrierea acestui bloc din figure 1.
El foloseşte trei tranzistoare uzuale, de mică putere din care primele două sunt cu efect de câmp, cel de-al treilea e un tranzistor npn de orice tip. Tranzistorul T1, e în schemă de oscilator cu reacţie prin circuitul sursei. O serie de bobine plasate printr-un comutator dublu în circuitul tranzistorului T1, pot fi acordate pe diferite game de unde, bobinele fiind cele arătate în figura 2.
Acestea se realizează pe carcase cu miez de ferită, recuperate de la televizoare sau radioreceptoare vechi. Nu există date critice, prin miezurile reglabile se asigură intrarea în mijlocul benzilor utile. Nu există date critice fiind vorba doar de un instrument pentru uz amatoricesc, mu pentru snobi, colecţionari de precizie inutilă. Comutatorul de gamă e preferabil să fie de tip miniatură, rotativ. Condensatorul variabil poate fi unul miniatural de 2×270 pF, cu izolaţie polistiren. O secţiune e înseriată cu un condensator fix ceramic de 50 pF, fiind folosită pentru acordul pentru gamele de la 15…200 Mhz.
Cea de a doua secţiune, branşată în paralel, serveşte pentru acord în toate gamele, lată rostul celorlalte piese. D1 serveşte la suprimarea excesului de oscilaţie parazitară, generatoare de armonici inutile poate fi orice tip de diodă semnal cu siliciu sau ger-maniu. Circuitul sursei lui T1 se cuplează cu poarta lui T2 printr-un condensator de circa 5 pF.
Apoi sursa lui T2 se cuplează cu baza tranzistorului T3 printr-un condensator de circa 10 nF. în circuitul de colector a lui T3 e plasat un potenţiometru pentru reglat nivelul de ieşire, nivel maxim circa 1 Volt ieşire de radiofrecvenţă în toate gamele, arhisuficient pentru lucrări de depanare şi reglaj, în care caz trebuie intercalat în serie cu ieşirea, un condensator de cîteva zeci de picofarazi, ca surogat de antenă fictivă. Dioda D2 este o diodă Zener de 7… 10 Volţi, care dă stabilitate stabilitatea montajului oscilatorului. Se remarcă numărul mare de circuite de decuplare la alimentare.
Valorile nu sunt critice, în locul rezistenţelor de 500 Ohmi, pot funcţiona rezistoare de 300… 1000 Ohmi; în locul condensatoarelor, valori de ±50%, cu rezultate acceptabile. Potenţiometrul de ieşire poate avea o valoare mai mare; dar va fi şuntat cu un rezistor de 500… 1000 Ohmi. Conexiunile la bobine vor fi cât mai scurte. Se poate lucra pe sistemul de cablaj gravat, e foarte uşor de conceput design-ul, se poate realiza şi cu conexiuni din sârmă cositorită.
Un lucru foarte important, pentru a împiedica reionarea parazită de radiofrecvenţă, e ca blocul oscilatorului împreună cu condensatorul variabil şi comutatorul, inclusiv bobinele să fie realizat în sistem ecranat, într-o cutie de tablă de fier sau de aluminiu, realizată în felul descris pentru preamplificatoare, a se vedea un număr anterior. Această casetă de tablă de ecranaj va fi dispusă împreună cu restul blocurilor funcţionale într-o altă casetă metalică, pentru asigurarea prin dublă ecranare, a reducerii la’ minim a raionării parazite de radiofrecvenţă. Pentru celelalte blocuri funcţionale, iată în câteva cuvinte ce se poate spune, în figura 3 se arată schema oscilatorului de audiofrecvenţă pe circa 1000 Hz, frecvenţă sinusoidală. Nivelul audio disponibil la ieşire, poate fi trimis spre utilizare în trei căi diferite. Prin comutator, cu trei poziţii, calea z trimite semnalul audio la o bornă de ieşire, maximum de nivel circa 1 volt audio, un rezistor serie de valoare mare, sute de kiloohmi sau megoohmi, poate juca rolul de atenuator. Calea y, trimisă la blocul oscilator, dă modulaţie în amplitudine, marcată, a frecvenţei.
Prin trimiterea semnalului audio la poarta lui T2 se obţine modulaţie în frecvenţă pentru benzile de unde ultrascurte, profunzimea modulaţiei în toate cazurile fiind legată de nivelul audio. în cazul mA e bine să nu se depăşească un nivel de modulaţie de circa 30%. Tranzistoarele T4 şi T5 sunt de mică putere, cu siliciu, orice sene npn. Valorile indicate pentru piese nu sunt critice. în privinţa blocului de alimentare, transformatorul poate fi unul de soneria de 13 Volţi, sau unul final de cadre care oferă circa 12 Volţi. Diode D3, orice diodă cu siliciu, redresoare, la mai mult de 100 mA. Redresarea monofazică nu deranjează funcţionarea montajului. Dioda D4 e o diodă LED, de orice dimensiune şi culoare.
Deci, un montaj uşor de realizat cu piese aflate probabil pe fundul unui sertar. Realizat cu atenţie, selectând piese care nu sunt defecte, timp de zeci de ani generatorul de semnal de radiofrecvenţă va fi de un real folos amatorilor constructori şi depanatori, sursă de noi succese şi de încredere în propriile forţe. Aducând şi convingerea că nu e neapărat nevoie de cheltuieli exagerate, pentru a realiza ceva util, folosibil ca aducere aminte că se poate realiza viitorul mai devreme.
George D. OPRESCU
Articolul vizualizat este (daca vrei sa vezi alt articol selecteaza din lista de mai jos):
