Telecomanda radio

O staţie de telecomandă prin unde radio pe frecvenţa de 27,12 MHz, frecvenţă alocată special acestui scop, este prezentată în cele ce urmează, din care fig. 92 reprezintă emiţătorul, iar fig. 93 reprezinta receptorul.

Pentru ca emiţătorul să aibă o frecvenţa cît mai stabilă, are în componenţa sa un cristal de cuarţ (Q) care oscilează chiar pe frecvenţa de 27,12 MHz.

Primul tranzistor (fig. 92) lucrează ca oscilator de audiofrecvenţă şi cu semnalul său se modulează în amplitudine semnalul de 27,12 MHz generat şi emis de tranzistorul T₂. Aceasta se întîmplă cînd butonul de comanda B este acţionat. Semnalul de audiofrecvenţă are frecvenţa în jur de 1 500 Hz.

Inductanţa S₁ din emiţător se execută pe o carcasă de ferită tip oala bobinînd 1 250 de spire din sîrmă CuEm Ø 0,08 mm.

Şocul să se realizează pe corpul unui rezistor de 1 MΩ/0,5 W pe care se bobinează 40 de spire din sîrmă CuEm Ø 0,4 mm.

Bobina L din circuitul acordat al emiţătorului se construieşte fără carcasă şi are 14 spire din sîrmă de cupru 0 1 mm, cu sau fără izolaţie. Bobinajul se execută cu un mic pas între spire, diametrul interior al bobinei fiind 12 mm.

Antena, prin condensatorul de 50 pF, se cuplează la spira 2,5 numărată de la colectorul tranzistorului T₂. Condensatorul C este semivariabil, avînd capacîtatea maximă de 40 pF. Antena este de fapt un fir cu diametrul dc 2,5 mm, din cupru sau fier zincat, şi are lungimea de 900 mm.

Receptorul are tranzistorul T₁ în montaj de detector cu superreacţie după care componenta de audiofrecvenţă este aplicată tranzistorului T₂ ce va comanda acţionarea releului ReL

În receptor, bobina L se realizează pe o carcasă cu diametrul de 8 mm prevazută cu miez de ferită, pe care se bobinează 12 spire, spiră lîngă spiră, din sîrmă CuEm Ø 0,3 mm. Şocul S₁ are 60 de spire din sîrmă CuEm Ø 0,1 mm bobinate pe un miez de ferită, iar şocul S₂ este identic cu socul S₁ din emiţător.

Releul Rel este de tip miniatură şi trebuie să anclaşeze la un curent de 30 mA.

Antena receptorului este din sîrmă de cupru 0 2 mm cu lungimea de 600 mm.

Pentru reglarea ansamblului emiţător-receptor, la emiţător se cuplează antena, se alimentează şi se apropie de bobina L un fir de măsură al unui voltmetru electronic sau obişnuit, fixat pe una din gamele de curent alternativ. Se apasă butonul B şi dacă emiţătorul funcţionează acul instrumentului de măsură va avea o mică deviaţie. Dacă această deviaţie nu apare, se manevrează condensatorul C pînă ce pe instrument apare o indicaţie. Aceasta înseamnă că emiţătorul lucrează. Se alimentează apoi şi receptorul (antenele emiţătorului şi receptorului avînd între ele distanţa de 0,5 m), se apasă butonul B şi se urmăreşte anclanşarea releului. Dacă releul nu anclanşează, se manevrează miezul bobinei L din receptor. Verificarea bunei funcţionări a receptorului pentru cazul cînd releul este defect se face astfel: Se porneşte emiţătorul şi la receptor între masă şi punctul de contact al lui S₂ cu condensatorul de 10 µF, se cuplează o cască. Dacă receptorul funcţionează corect, în cască trebuie să se audă semnalul de 1500 Hz provenit de la emiţător.

În emiţător, tranzistorul T₁ este EFT317, OC817 etc., iar tranzistorul T₂ este P403, P411 etc. În receptor, T₁ este 2SA341 şi T₂ este 2SB475 sau EFT353. Raza de acţiune a emiţătorului este de 10÷15 m.