Metronom prin radioreceptor

De obicei, orice metronom electronic este prevăzut cu un sistem propriu acustic (difuzor) sau cu un sistem indicator optic (bec).

Metronomul prezentat în schema din fig. 77 se caracterizează prin faptul că nu este înzestrat nici cu difuzor şi nici cu bec, avînd doar rolul de a genera impulsuri într-un ritm stabilit de constructor, ritm ce poate varia într-un interval de la 40 la 200 bătăi pe minut. Deci, acest metronom poate fi utilizat în măsurarea exactă a unor procese ce au loc în intervale de timp — fracţiuni de secundă.

Reglarea ritmului bătăilor se obţine din potenţiometrul cu valoarea de 500 kΩ.

Singurul element din schemă ce urmeaza a fi confecţionat de constructor este bobina L, care are 300 de spire din strma CuEm Ø 0,2 mm înfăşurate pe o bară de ferită cu diametrul de 8 ÷ 10 mm şi lungimea de 40 ÷ 50 mm.

După ce metronomul a fost confecţionat, se aşază lîngă un aparat de radiorecepţie. Se deschide aparatul de radio, se fixează pe unde medii, într-un punct unde nu se recepţionează posturi, se porneşte metronomul şi bătăile se vor auzi în difuzorul aparatului.

Montînd în jurul axului potenţiometrului o scală aceasta se poate grada, în raport cu un cronometru, direct în bătăi pe minut.

De remarcat că acest metronom utilizează foarte puţine piese componente, iar alimentarea se poate face cu 4,5 ÷ 9 V.