Verificarea tranzistoarelor este o operaţie ce se impune înainte ca aceste elemente să fie montate într-un circuit, fiindcă de multe ori un tranzistor defect creează derută şi impune o muncă inutilă de verificare a întregului montaj. Există desigur diverse aparate specializate pentru verificarea amanunţită a parametrilor tranzistoarelor, dar un control preventiv se poate efectua şi cu montaje simple şi usor de executat de orice constructor începător.
Astfel, în fig. 71 se prezintă schema unui simplu oscilator de audiofrecvenţă care înlesneşte verificarea oricărui tranzistor de mică putere de tip pnp. Atunci cînd se montează un tranzistor, dacă acesta este în stare de funcţionare, în casca cu impedanţa de 2 000 Ω se va auzi un semnal mai puternic sau mai slab. Dacă tranzistorul este defect, în cască nu se va auzi nimic. Din schemă se vede că se pot verifica numai tranzistoare de tip pnp. Pentru verificarea tranzistoarelor npn, se inversează polaritatea sursei de alimentare şi a condensatorului electrolitic cu valoarea de 10 µF.
Un alt mod de verificare a tranzistoarelor pnp de mică putere este prezentat în fig. 72. Se observă că tranzistorul de verificat T este montat tot într-o schemă de oscilator, semnalul provenit de la el fiind apoi amplificat de tranzistorul T1 de tip EFT319, EFT353, MP 39, MP 40 etc. şi apoi ascultat în difuzor.
Transformatorul Tr1 provine de la aparatele industriale de radiorecepţie, fiind utilizat în etajul final audio dacă acest transformator este pentru un etaj în contratimp, atunci se va folosi numai o jumătate din înfăşurarea dublă.
În verificatorul pentru tranzistoare, transformatorul Tr1 este legat astfel: înfăşurarea cu spire mai multe se leagă la baza tranzistorului T, iar înfăşurarea cu spire mai puţine, care era prevazută pentru difuzor, se leagă în circuitul de colector.
Transformatorul Tr2 este identic cu Tr1, legat normal într-un etaj de ieşire. Se poate utiliza un difuzor miniatură cu orice impedanţă.
Tranzistorul ce urmează a fi testat se montează la cele trei contacte C, B şi E. Se alimentează montajul prin închiderea întrerupătorului I şi în difuzor trebuie să se audă un semnal de audiofrecvenţă. Dacă acest semnal nu se aude, rotim potenţiometrul P1, de la un capăt la celălalt. Dacă nici aşa nu se constată prezenţa semnalului, atunci verificăm dacă tranzistorul T a fost corect montat şi dacă face un bun contact în bornele de legatură.
Cu accst montaj se pot verifica numai tranzistoarele pnp destinate să lucreze atît în radiofrecvenţă cît şi în audiofrecvenţă.
Articole din aceasi publicatie
