Oscilator cu cuarţ

Majoritatea oscilatoarelor cu frecvenţă fixă la care se urmăreşte o mare stabilitate utilizează şi un cristal de cuarţ. Montajul prezentat în schema din fig. 46 funcţionează bine dacă cristalul utilizat are frecvenţa cuprinsă între 5 MHz şi 10 MHz. Acest gen de oscilator este cunoscut şi sub denumirea de oscilator Pierce. Tranzistorul este de tip npn BC 107, BF 214, BF 215 sau echivalent.

Cînd se urmăreşte ca frecvenţa de ieşire să fie chiar frecvenţa proprie a cuarţului, atunci circuitul oscilant din colectorul tranzistorului va fi acordat pe aceasta frecvenţă. Astfel, pentru frecvenţe cuprinse între 6 MHz şi 10 MHz, bobina L₁ are 12 spire din sîrmă CuEm Ø 0,3 mm, bobinate spiră lîngă spiră pe o carcasă Ø 10 mm. Bobina L₂ are 3 spire bobinate la distanţa de 3 mm de L₁ utilizînd aceeaşi sîrmă.

Cu acest oscilator se poate obţine la ieşire  armonica a 3-a a frecvenţei cuarţului prin acordarea lui L₁C pe această armonică.

Şocul de radiofrecvenţă L₃, se face din sîrmă CuEm Ø 0,1 mm, bobinînd pe orice carcasă cu miez de ferită un număr de 150 de spire. Condensatorul C este de tip trimer avînd capacitatea de 4÷40 pF.

Alimentarea se face cu 9 V din baterii sau dîntr-un redresor stabilizat.