Radioreceptor superreacţie

Cu receptorul descris în fig. 37 se pot recepţiona emisiunile din banda de UUS sau chiar din banda de 2 m, respectiv 145 MHz, rezervată radioamatorilor. Primul etaj cu tranzistorul BF 200 lucrează în regim de superreacţie. Semnalul de audiofrecvenţa obţinut este aplicat bazei tranzistorului BC 109, amplificat de acesta şi apoi ascultat în căşti.

Bobina L se realizează din sîrmă CuEm Ø 1,5 mm şi are 5 spire. Bobinajul este fără carcasă, cu un diametru de 6 mm, iar distanţa între spirele bobinei este de 0,5 mm. La spira 1,5 de la masă se conectează emitorul tranzistorului. Antena se poate cupla la spira 3. Acordul în gamă se obţine din condensatorul variabil 5÷15 pF montat în paralel pe bobină. Antena are lungimea de 1,5÷2 m şi este un fir vertical din aceeaşi sîrmă ca şi bobina L.

La punerea în funcţiune, se alimentează cu 4,5 V şi ascultînd în cască se verifică funcţionarea primului etaj. La funcţionare normală, în cască trebuie să se auda un fîsîit. În cazul cînd nu se aude fîsîitul, care este specific unui etaj cu superreacţie, atunci se reglează potenţiometrul P pînă cînd apare. După aceasta, prin manevrarea lui C_v se caută recepţionarea unui post.

Receptorul funcţionează cu tensiuni de alimentare cuprinse între 3 V şi 9 V, consumul de curent fiind foarte mic. Căştile au impedanţa de 2 000 Ω.