Radioreceptor cu reacţie

Un radioreceptor cu un singur tranzistor, cu reacţie, prezintă un util exerciţiu aplicativ de montaj. Radioreceptoarele cu reacţie pozitivă au o sensibilitate foarte mare.

În fig. 30 este prezentată schema unui radioreceptor simplu cu reacţie ce foloseşte un tranzistor de tip EFT 317, EFT 319, P 401, INV 70, OC 813 etc.

Montajul prezentat lucrează în gama undelor medii. Bobinele L₁ şi L₂ se confecţionează pe o bară de ferită lungă 10÷12 cm şi diametrul de 8÷10 mm. La unul din capetele barei de ferită se face un manşon de carton, care poate fi deplasat pe bară şi pe acest manşon se bobinează, pe o lăţime de 2 cm, un număr de 60 de spire din sîrmă CuEm Ø 0,1÷0,2 mm care formează bobina L₁. Peste L₁ cu aceeaşi sîrmă, se bobinează 6 spire care formează bobina L₂. Bobina S se confecţionează pe o carcasă cu miez de ferită, indiferent de diametru, pe care se bobinează 150 de spire cu aceeaşi sîrmă ca şi L₁. Condensatoarele variabile C_v şi C_r, primul pentru acordul circuitului de intrare şi al doilea pentru reacţie, au capacîtatea maximă de 500 pF şi sînt complet separate.

Pentru a recepţiona mai multe posturi, la circuitul de intrare se cuplează şi o antenă prin intermediul unui condensator de 100 pF.

După ce aparatul a fost confecţionat, se verifică dacă nu s-au comis erori în legarea pieselor, apoi se cuplează căştile şi bateria de alimentare. Se roteşte condensatorul C_v pînă cînd în căşti se aude programul unui post după care, prin manevrarea lui C_r audiţia se îmbunătăţeste. Dacă se roteşte în continuare C_r, în căşti va apărea un fluierat puternic ceea ce înseamnă ca aparatul a intrat în oscilaţie.