Articole electronica, kituri, scheme
Carti

Radioreceptor autoalimentat

Un receptor cu simplă detecţie, cu un sistem de alimentare mai puţin obişnuit şi cu audiţie în cască este prezentat în fig. 29.

Semnalul de la antenă se aplică, prin bobina L1 circuitului oscilant L2 — Cv1, apoi este detectat de dioda D1 şi amplificat de tranzistorul T, care are rol de amplificator de audiofrecvenţă.

În acelaşi timp, prin bobina Ll, antena este cuplată la circuitul Cv2 — L3. Se observă că la bobina L3 este cuplată dioda D2 şi un condensator de 100 µF. De fapt, de la bobina L3 se ia un semnal de radiofrecvenţă ce se redresează cu dioda D3 şi astfel condensatorul de 100 µF se încarcă cu o anumită tensiune. Cu această tensiune se alimentează tranzistorul T şi astfel aparatul nu are nevoie de baterie.

Pentru recepţia unui post, se roteşte condensatorul Cv1 pînă cînd în cască se aude un semnal. Se roteşte apoi şi condensatorul Cv2 şi la un moment dat, în cască, semnalul recepţionat se va auzi foarte puternic.

Diodele D1 şi D2 sînt de tip miniatură, de pildă EFD 108, iar tranzistorul este EFT 317, EFT 319, P 401, EFT 353 etc.

Bobinele L1 şi L2 se construiesc una lîngă alta pe o carcasă cu miez, avînd diametrul 6÷8 mm. Pentru L1 se bobineaza 12 spire, iar pentru L2 75 de spire cu sîrmă CuEm Ø 0,15 0,2 mm. Lungimea bobinei L2 este de 1,5 cm. Bobina L3 se construieşte pe acelaşi tip de carcasă, avînd 90 de spire din aceeasi sîrmă.

Condensatoarele variabile au capacîtatea maximă de 500 pF. Pentru Cv1 se poate folosi şi un condensator semivariabil. În acest caz, la bornele condensatorului de 100 µF se conectează un voltmetru şi se roteşte Cv2 pînă ce voltmetrul are o indicaţie maximă. Cv2 rămîne în această poziţie.

Cu bobinele prezentate se poate recepţiona gama undelor medii. Antena trebuie să aibă cca 10 m lungime.


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top