Rezistoarele fixe sînt caracterizate printr-o serie de parametri electrici şi neelectrici (mecanici, climatici), principalii parametri electrici fiind:
— rezistenta nominală Rn şi toleranţa t (exprimată în procente). Rezistenţa nominală Rn este valoarea rezistenţei care trebuie realizată prin procesul tehnologic şi care se înscrie pe corpul rezistorului. A obţine toate valorile de rezistenţe necesare în montajele electronice ar însemna o mărire inutilă a complexităţii procesului tehnologic, pentru că, în practică, valorile rezistoarelor pot avea abateri de la valorile nominale, fără a modifica parametrii circuitului unde sînt folosite. Din această cauză s-au ales discontinuu valorile nominale ale rezistenţei rezistoarelor ce urmează a se fabrica, alcătuindu-se serii de valori în funcţie de clasele de toleranţă (conform recomandărilor Comitetului Electrotehnic Internaţional).
Unitatea de măsură este: [R] = 1 Ω (ohm), cu multiplii săi :103 Ω = 1KΩ; 106 Ω = 1MΩ; 109 Ω = 1GΩ.
Toleranţa, t, exprimă în procente abaterea maximă admisibilă a valorii reale R a rezistenţei, faţă de valoarea nominală Rn:
t=±max |R-Rn|/Rn x 100
Seriile valorilor nominale ale rezistenţei rezistoarelor alcătuiesc progresii geometrice în domeniul l÷10 Ω, 10÷100 Ω ş.a.m.d., iar clasele de toleranţă corespund seriei de valori conform tabelului 1.1.
Tabelul 1.1
Seriile de valori nominale şl clasele de tolerantă ale rezistoarelor
Valorile nominale ale rezistoarelor din seriile uzuale E6 , E12 şi E24 sînt date în fig. 1.3.
— Puterea de disipaţie nominală, Pn (exprimată în Waţi) şi tensiunea nominală, Un , reprezintă puterea electrică maximă şi respectiv tensiunea electrică maximă ce se pot aplica rezistorului în regim de funcţionare îndelungată fără a-i modifica caracteristicile.
Uzual, pentru a-i asigura rezistorului o funcţionare cît mai îndelungată, puterea disipată de rezistor în circuit este bine să fie mai mică decît 0,5 Pn . Puterile uzuale standardizate ale rezistoarelor sînt:
0,05; 0,10; 0,125; 0,25; 0,5; 1; 2; 4; 6: 12; 16; 25; 40; 50; 100 W.
Fig. 1.3. Seriile de valori nominale în funcţie de clasele de tolerantă.
Pentru o tensiune nominală Un dată şi o putere disipată maximă Pa impusă, există în seriile de valori nominalizate o singură valoare numită rezistentă critică, Rnc, care poate fi utilizată simultan Ia cei doi parametri nominali şi care este dată de relaţia:
Rnc = Un2 / Pn
Deci, în aceeaşi clasă de putere şi tensiune, toate valorile rezistoarelor (în afară de valoarea egală cu Rnc) sînt limitate fie de tensiune, fie de putere; în tabelul 1.2 sînt indicate tensiunile limită corespunzătoare unor puteri nominale uzuale ale rezistoarelor.
Tabelul 1.2
Tensiunile nominale corespunzătoare puterilor nominale
(pentru rezistoarele peliculare)
— intervalul temperaturilor de lucru reprezintă intervalul de temperatură în limitele căruia se asigură funcţionarea de lungă durată a rezistorului. Influenta temperaturii asupra rezistentei rezistorului este pusă în evidentă de coeficientul termic al rezistentei, definit astfel:
αR=1/R*ΔR/ΔT sau αR=1/R*dR/dT[1/K]
Pentru o variaţie liniară cu temperatura coeficientul devine:
αR = 1/R1 (R2-R1)/(T2-T1) [1/K]
unde R1 şi R2 reprezintă rezistenta rezistorului la temperatura T1 (temperatura normală) şi respectiv la temperatura T2.
— coeficientul de variaţie a rezistenţei la acţiunea unor factori externi cum ar fi depozitare, umiditate, îmbătrînire etc. este dat de relaţia:
KR = (R2-R1)/R *100 [%]
unde R1 şi R2 sînt valorile rezistenţei înainte şi după acţiunea factorului considerat.
— tensiunea electromotoare de zgomot reprezintă valoarea eficace a tensiunii electromotoare care apare Ia bornele rezistorului în mod aleatoriu şi care se datoreşte mişcării haotice şi mişcării termice a electronilor precum şi trecerii curentului prin rezistor; este exprimată în μV.
— precizia rezistoarelor, în funcţie de performanţe (toleranţă, tensiune de zgomot, valori maxime admisibile ale coeficienţilor de variaţie) rezistoarele se împart în clase de precizie. Denumirea clasei de precizie: 0,5; 2,5; 7; 15, este dată, de obicei, de coeficientul de variaţie Ia îmbătrînire după 5 000 de ore de funcţionare Ia sarcină nominală.
În funcţie de precizia lor, rezistoarele se împart în trei categorii: rezistoare etalon, de precizie şi de uz curent; caracteristicile lor sînt prezentate în tabelul 1.3.
Tabelul 1.3
Caracteristicile diferitelor categorii de rezistoare
Articole din aceasi publicatie
