Articole electronica, kituri, scheme
Audio

Verificarea si preparerea difuzoarelor in atelierele de depanare si de catre radioamatori

Aparatele care stau la dispoziţia atelierelor de depanare şi a radioamatorilor, în scopul verificării difuzoarelor, sînt destul de puţine. De cele mai multe ori, verificarea se face în mod subiectiv (cu urechea) şi cu ajutorul unui generator de putere de semnale de audiofrecvenţă sinusoidale sau a unui amplificator de putere excitat de o sursă de program muzical (picup, magnetofon, radio etc.) Bineînţeles, că în aceste condiţii se va putea aprecia numai aproximativ calitatea unui difuzor.

În cele ce urmează se prezintă cîteva din defectele ce apar mai des, cauzele lor, precum şi modul de înlăturare a acestor defecte.

a) Difuzorul produce un „gîjîit”, în spetei ai cînd bobina mobilă are amplitudini mari (la frecvenţe joase). Acest defect se poate manifesta intermitent. El se datoreşte existenţei în întrefierul circuitului megnetic a unor particule metalice extrem de fine (şpan) care, din cînd în cînd pătrunzînd între bobina mobilă şi flanşa superioară sau între carcasa bobinei mobile si bolţ (fig. 6.1), împiedică mişcarea corectă a bobinei mobile.

f6.1

Repararea difuzorului în acest caz se poate face în modul următor: se îndepărtează căpăcelul din gîtul membranei şi se introduce între bobina mobilă şi bolţ o bucată de celuloid (film), cu ajutorul căruia se caută să se deplaseze spânul dintre carcasă şi bolţ. În cazul în care prin această metodă nu se îndepărtează defectul, rezultă că spânul se află între bobina mobilă şi flanşa superioară.t Se încearcă să se îndepărteze acest şpan, introducînd un semnal de audiqfrecvenţă în difuzor, concomitent cu deplasarea din întrefier a bobinei mobile, deplasare care se face cu ajutorul ambelor niîini. Dacă, după cîteva încercări, nu se reuşeşte să se îndepărteze spânul din întrefier, trebuie să demontăm difuzorul prin scoaterea sistemului mobil. Această demontare se poate face, în anumite cazuri, fără ca sistemul mobil să fie deteriorat, însă cel mai adesea, în timpul demontării, acesta se distruge. După demontare se curăţă întrefierul de şpan, cu ajutorul unei pensete de alamă, cu vată şi spirt. După îndepărtarea completă a spanului se montează la loc sistemul mobil vechi sau un alt sistem mobil de acelaşi tip.

Dacă gîjîitul se produce în permanenţă, înseamnă că între bobina mobilă şi piesele polare nu există spaţiul necesar (2—3/10 mm) pentru ca aceasta să se poată deplasa liber, că între ele există o puternică frecare mecanică. Acest defect se poate datora, fie descentrării bobinei mobile faţă de boit, fie descentrării bolţului faţă de flanşa superioară. în primul caz, dacă descentrarea nu este prea puternică, cu ajutorul unei bucăţi de celuloid, care se introduce între bobina mobilă şi bolţ, aceasta poate fi centrată. în cazul ardoilea este necesar ca mai întîi să se scoată sistemul mobil, să se centreze bolţul faţă de flanşa superioară şi apoi să se monteze din nou difuzorul. Centrarea bolţului se poate face cu ajutorul unui ciocan din bronz sau lemn cu care se loveşte în flanşa inferioară (în cazul în care circuitul magnetic este asamblat cu ajutorul şuruburilor). În cazul circuitelor magnetice asamblate prin lipire sau în masă plastică, trebuie să se demonteze tot difuzorul şi să se facă o reasamblare.

b) Difuzorul produce vibraţii la frecvenţe joase. Această defecţiune se poate datora vibraţiei firelor leonice care fac legătura dintre bobina mobilă şi bornele fixe de alimentare ale difuzorului. În acest caz este posibil ca, printr-o modificare a poziţiei acestor fire, prin scurtarea sau lungirea lor, să se elimine defectul.

Defecţiunea se mai poate datora lipirii incorecte a centrajului sau a marginii ondulaţiilor de şasiu. Astfel, dacă o anumită porţiune nu este lipită, ea produce vibraţii supărătoare. De asemenea, dacă la lipire s-a utilizat prea mult lac, care s-a scurs între membrană şi şasiu (fig. 6.2), se pot produce vibraţii supărătoare, în special la amplitudini mari.

f6.2

Găsirea porţiunii nelipite se face tatonînd cu mîna porţiuni din marginea centrajului şi a membranei. Prin lipire, defectul este eliminat.

În cazul abundenţei lacului, regiunea respectivă poate fi determinată vizual sau tot prin tatonări. îndepărtarea lacului se face cu ajutorul unui diluant.

c) Bobina mobilă este întreruptă. Acest defect se poate produce în cazul în care în difuzor s-a introdus o putere electrică mult mai mare decît puterea nominală şi bobina s-a distrus. în acest caz difuzorul se repară, demontînd sistemul mobil şi înlo- cuindu-1 cu un altul nou. În cazul în care nu avem un sistem mobil de schimb, bobina mobilă se poate rebobina cu aceeaşi sîrmă şi cu acelaşi număr de spire ca şi mai înainte.
Pentru cazul în care reconstituirea datelor bobinei mobile nu mai este posibilă decît în parte, se pot lua în considerare cifrele date în tabela 6.1.

De exemplu, să presupunem că bobina mobilă a unui difuzor a fost distrusă şi nu se poate determina decît diametrul conductorului de cupru (0,15 mm) şi lungimea lui (2 m). Se cere să se construiască o nouă bobină mobilă şi să se determine rezistenţa în curent continuu, impedanţa difuzorului şi masa bobinei mobile.
Diametrul bolţului se poate măsura. Presupunem că aceasta este de 1,9 cm.

Diametrul noii bobine mobile D va fi cu aproximativ 3/10 mm mai mare decît diametrul bolţului. Lungimea totală a conductorului este dată de relaţia:

l = π Dn.

t6.1

Rezultă numărul de spire:

n = l/πD

şi, în cazul exemplului nostru:

n = 200/π∙1,93 = 33 spire

Bobina va avea două straturi cu 17 + 16 spire. Lungimea bobinei, considerînd grosimea izolaţiei de 0,02 mm, va fi de 17 x 0,17 = 2,9 mm ≈ 3 mm.

Din tabela 6.1 rezultă că, rezistenţa pentru 1 km de sîrmă, de 0,15 mm, este de 990,3 Ω. Deci, 1 metru de sîrmă va avea 0,9903 Ω iar bobina noastră 1,9806 Ω, deci aproximativ 2 Ω. Impedanţa la 1 000 Hz se ia cu aproximativ 10% mai mare ca rezistenţa în curent continuu, deci va fi 2,2 Ω.

Greutatea sîrmei de 0,15 mm este de 0,1575 kg/km, deci de 0,1575 g/m. Bobina mobilă va avea deci o masă de 0,3150 g.

Este posibil ca distrugerea bobinei mobile să se facă fără să afecteze continuitatea ei. în acest caz difuzorul funcţionează, însă apar sunete străine provocate de lovirea spirelor care au căzut de pe carcasă cu piesele polare.
Trebuie să menţionăm, că în cazul în care se constată o întrerupere a circuitului difuzorului, înainte de a-1 demonta trebuie verificat cu atenţie dacă întreruperea nu este în afara bobinei mobile (firele leonice, joncţiunea firelor leonice cu capetele bobinei etc.).

d) Membrana a suferit deteriorări. Acest defect este provocat, fie din cauza unei manipulări neîngrijite a difuzorului (de exemplu, la montare şurubelniţa ă intrat în membrană), fie din cauză că în el s-a introdus o putere electrică prea mare, care a condus la deformarea membranei.

Defecţiunea se înlătură prin lipirea cu lac, şi eventual cu o foiţă, în cazul în care porţiunile deteriorate sînt reduse, fie prin înlocuirea totală a membranei. înlocuirea se face demontîrtd sistemul mobil, şi introducînd altul nou sau confecţionînd o nouă membrană.

Lipirea membranei cu ondulaţiile periferice se poate face pe o lungime de 6—10 mm (fig. 6.3). Calitatea acestei membrane va fi, bineînţeles, inferioară calităţii membranei originale, depinzînd mult de cartornul din care este confecţionata.

f6.3

Montarea sistemului mobil trebuie să se facă cu grijă, asigurînd centrarea bobinei mobile în întrefier cu ajutorul unor bucăţi de carton sau celuloid. Trebuie avut în vedere, de asemenea, că de poziţia bobinei mobile în întrefier depind foarte mult randamentul şi distorsiunile difuzorului. Deci, poziţionarea acesteia faţă de membrană trebuie să se facă cu deosebită atenţie, astfel încît, în final, mijlocul bobinei mobile să coincidă cu mijlocul flanşei superioare.


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top