Masurari de tensiune

Se pot efectua cel mai simplu folosind becuri sau tubulete de neon apropiate de punctele in care dorim sa cunoastem evolutia tensiunii.

Putem folosi, de asemenea, un indicator de noduri de tensiune de genul celui descris in fig. 293. El se compune dintr-o dioda cu germaniu D, un condensator de 1000—4000 pF si un microampermetru de 0—100 microamperi.

Sa presupunem ca o portiune de linie trebuie taiata in sfert de iungime de unda. Circuitul indicator se conecteaza la unul din capetele liniei (N si N’) impreuna cu o bobina de citeva spire, care permite cuplajul cu un generator de radiofrecventa de mica putere sau cu un grid-dip-metru (fig. 293).

Schimbind frecventa acestuia din urma, cele doua noduri de tensiune se deplaseaza pe linie si coincid cu punctele N, N’ in momentul in care lungimea acesteia reprezinta un sfert de lungime de unda.

In acest moment, tensiunea intre punctele N N’ este nula si acul miliampermetrului ajunge la zero. Cum insa acelasi rezultat il putem obtine si pentru multipli impari de λ/4, vom avea grija sa cautam cea mai mare lungime de unda pentru care miliampermetrul indica zero. Pozitia nodurilor de tensiune N, N’ este determinata pornind de la repartitia undelor stationare ce incep in MM’ Pentru acordul unei linii in λ/4 prin aceasta metoda, vom decupa progresiv din extremitatea cablului sau liniei in MM’, pina ih momentul in care ajungem la lungimea ce reprezinta λ/4.

In acelasi mod putem determina factorul de viteza al unei linii de transmisie. Masurind frecventa F in MHz sau lungimea de unda in metri, pentru rezonanta in λ/4 a liniei cu lungimea fizica in metri, vom avea
Factorul de viteza L•F/75 sau 4L/λ.

Masurind la capetele unei antene Levy, a carei lungime nu este cunoscuta, determinam in acelasi mod frecventa pentru care cele doua ramuri ale antenei intra in rezonanta in Λ/4 si vom avea lungimea totala a unei ramuri = 71,5/F.