Antena direcţională cu dimensiuni reduse VK2AOU

Formată din 3 elemente, aceasta lucrează în banda de 20 m. Faţă de 65 m2 ocupaţi de o antenă obişnuită cu 3 elemente, această antenă ocupă numai 32 m2. Antena reprezintă o soluţie de compromis, micşorarea dimensiunilor ducînd la o anumita reducere a cîştigului de cîmp şi a benzii de trecere, atenuarea inversă ramînînd aceeaşi.
Practic rezultatele sînt comparabile cu cele ale unei antene obişnuite cu 2 elemente. În fig. 191 sînt prezentate schematic antena şi dimensiunile ei.

Reglarea şi acordul se fac iniţial prin montarea antenei la 1,8 m de sol şi determinarea frecvenţelor de rezonanţă cu ajutorul unui grid-dip-metru. Trebuie ţinut seama de influenţa apropierii solului. Cînd acesta are o conductibilitate bună, deviaţia în minus a frecvenţei de lucru a elementelor antenei este de circa 300 kHz, iar cînd conductibilitatea este mai mică, deviaţia este şi ea mai redusă.

Frecvenţele de rezonanţă măsurate trebuie să fie 15,20 MHz pentru elementul director, 13,90 MHz pentru vibrator şi 13,40 MHz pentru reflector.

În timpul reglajului, bobinele celorlalte două elemente se scurtcircuitează, pentru a exclude influenţa lor asupra elementului ce se acordează.

Urmează reglajul fin. Antena se alimentează cu curent de radiofrecvenţă de la un emiţător pe frecvenţa de rezonanţă de 13,9 MHz a vibratorului, instalînd la distantă cît mai mare de antenă un măsurător de cîmp.

Prin modificarea dimensiunilor antenei şi a bobinelor de alungire, se obţine poziţia pentru care avem cea mai puternică radiaţie şi o atenuare inversă maximă.

Elementele antenei pot fi realizate prin asamblarea telescopică a unor tuburi metalice de diferite diametre, în care caz, acordul acestor elemente se face prin lungirea şi scurtarea lor.

Cînd elementele antenei sînt realizate din ţevi de lungimi fixe, acordul se poate realiza prin modificarea dimensiunilor bobinelor de prelungire.

Parametrii acestor bobine sint următorii: L1 — 9 spire, lungimea bobinei 6,5 cm, diametrul bobinei 6 cm; L2 — 11 spire, lungimea 8 cm, diametrul 6 cm; L3 — 3 spire, lungimea 5 cm, diametrul 10 cm; L4 — 10 spire, lungimea 7,5 cm, diametrul 6 cm.

Bobina L3 se montează liber deasupra bobinei L2.

Dimensiunile indicate pentru antena sînt cele de bază. Elementele antenei pot fi mărite dacă se micşorează bobinele prelungitoare şi, în acest caz, se măreşte puţin amplificarea (cîştigul de cîmp).

Invers, prin micşorarea elementelor antenei şi mărirea dimensiunii bobinelor prelungitoare, se obţin dimensiuni mai mici ale antenei, dar şi o reducere a amplificării antenei. Nu este însă recomandabilă reducerea dimensiunii elementelor sub 2,50 m, deoarece amplificarea antenei va scădea brusc.

Diametrul tuburilor metalice folosite este de obicei cuprins între 20—40 mm, funcţie de rezistenţa mecanică dorită. Bobinele prelungitoare trebuie să fie de foarte bună calitate şi se execută sub forma unor spirale libere din conductor de aluminiu cu diametrul minim 3 mm.

Din punct de vedere electric, ar fi fost mai bun un conductor de cupru argintat, dar în acest caz, la legătura electrică dintre bobine şi tuburile metalice de aluminiu, pe timpul umed se produce o diferenţă de potenţial care duce la înrăutăţirea contactului.

Bobina de cuplaj L3 poate fi realizată din conductor de cupru, deoarece şi conductorul central al cablului coaxial de alimentare, ca şi cămaşa metalică sînt din acelaşi material.

Alimentarea antenei prin cuplaj inductiv cu linia de alimentare permite adaptarea antenei cu orice linie la dimensiuni corespunzătoare ale bobinei de cuplaj. Deoarece bobina de cuplaj produce o oarecare reactanţă în bobina prelungitoare L2, provoacă o uşoară deviaţie de frecvenţă şi de aceea este bine ca acordarea vibratorului să se facă după conectarea lui cu linia de alimentare.

Dimensiunile indicate de autor sînt potrivite pentru un cablu coaxial cu impedanţa de 70 Ω şi rămîn aceleaşi şi pentru un cablu coaxial de 60 Ω impedanţă. În cazul folosirii unui cablu panglică de 240 Ω impedanţă, numărul spirelor trebuie mărit. Prin modificarea dimensiunilor bobinei de cuplaj se poate obţine o reducere a coeficientului undei reflectate pînă la 1,2.

Componenta reactivă a rezistenţei, condiţionată de cuplajul inductiv, se poate compensa cu ajutorul unui condensator variabil conectat ca în fig. 192 şi, în acest caz, coeficientul undei reflectate poate fi adus pînă aproape de valoarea ideală 1.

Elementele antenei se fixează pe traversa purtatoare cu ajutorul unor izolatoare, în fig. 193 fiind prezentată construcţia de fixare a elementelor antenei cu ajutorul a două bare din material izolant. În total sînt necesare 12 izolatoare.